De fiecare dată când trece pe lângă ele are senzația că e psihanalizată. Disecată, dezmembrată, fărâmițată, pusă pe lamela unui microscop, în timp ce priviri savante extrag tot ce trebuie știut din ea. Evident, întotdeauna grăbește pasul, ca și când asta ar salva-o de la judecată. Ca și când n-ar ști că, pentru verdicte, nu e nevoie de prezența ei.
Category Archives: cuvinte
de prin scrieri de demult
Rutina
Stătea pe bancă de aproape 20 de minute. Nu se gândea la ceva anume, de altfel nici n-ar fi părut preocupat, dacă, desigur, cineva i-ar fi dat atenție. Pur și simplu stătea picior peste picior, cu spatele moale și mâinile încrucișate la piept, în timp ce ochii se mutau de la tufa de forsiția înflorită galben la stânga lui, acolo, în intersecția aleilor, până la cele 3 rațe exotice, cu penaj metalic, care se tot legănau nehotărâte pe marginea de beton a lacului, undeva în dreapta. În călătoria ei molcomă, privirea surprindea pentru câte o secundă, fără a înregistra însă conștient, lanțul gros și verde, pătat de rugină, care lega stâlpișorii înclinați de la marginea aleii, urmele de pași de intruși lăsate în pământul moale, desenele stranii făcute de lumina filtrată de salcia cu trunchiul aproape măcinat de carii, și, spre capătul cursei, trei tulpini stinghere de trandafiri îmblânziți. Înapoi.
de prin scrieri de demult
rujul
Se opri, se îndreptă de șale și-și ridică de pe frunte marginea baticului de mătase. Îl avea de la ma-mă-sa, care, în pofida refuzului ei, i-l strecurase în geamantan când părăsise casa părintească din satul acela de câmpie dobrogeană, sortit unei lente dar inexorabile desicări umane. Să nu ieși pe stradă ca toate cele, cu capul descoperit, o atenționase. Ignorase cu desăvârșire atenționarea, nu ca să-i facă în ciudă, ci pentru că era hotărâtă să se desprindă radical de șabloanele micii comunități rurale.
de prin scrieri de demult
