Category Archives: cuvinte
fotografii și poezii deosebite pentru voi
A mai trecut un an și s-a mai încheiat o ediție a celui mai mare concurs de arte din România, pe care-l organizez de 14 ani! Din 2001, zeci de mii de liceeni s-au întrecut în a comunica celorlalți frumosul din ei. De 14 ani, LicArt este cam singurul spațiu unde talentul lor este apreciat și încurajat. Și anul acesta, peste 1000 de adolescenți și-au înscris creațiile, poezii sau fotografii, în speranța că vor ajunge în Tabăra de Creație și că vor convinge jurații, personalități marcante din domeniile respective, că merită unul dintre premii. Vă invit să-i cunoașteți pe cei care au reușit asta! Admirați-le creaţiile şi împărtăşiţi-le, vă rog, cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei! Vă spun sincer că, după fiecare Tabără, îmi revine speranța că țara asta mai are o mică șansă la normalitate!
Tu ești de vină
Înghețată îmi iau, clar, își spuse cu privirea la moneda care lucea stins lângă piciorul raftului. I se umeziseră buzele și profită de gestul firesc de a-și trece limba peste ele pentru a se uita în jur. Nu era nimeni în preajmă, așa că lăsă iar ochii în jos și mângâie conturul zimțat. O dată, de două ori… nu mai știa ce-i spusese bunică-sa mai demult, dacă e noroc atunci când e cu stema în sus, sau… De fistic, își continuă gândul. Oricum nu înțelesese foarte bine ce e ăla noroc și-i fusese rușine să întrebe. Așa cum acum se sfia să se lase pe vine. Își umflă pieptul și privi iar de-a lungul culoarului. Ca de obicei, mama îl lăsase lângă șirul de borcane cu castraveți murați, pe-o parte, și pungi cu făină, pe cealaltă. Ce-aș vrea o înghețată. Nu se apropia niciun om.
de prin scrieri de demult
martor
Întinse o mână și pipăi carpeta de lângă pat, în căutarea telefonului. Nu deschise ochii decât după ce-l găsi și apăsă butonul de pe margine. Pentru o clipă, retina îi fu invadată de lumina verde a ecranului, avea ca fundal o poză cu o frunză plină de picături de apă. Găsită pe net și neschimbată de luni bune, de lene. Apoi, brusc, cifrele se decupară alb. Nu, nu arătau cât trebuie. Sau, mai bine spus, cât ar fi vrut el să arate.