Am mai îmbătrânit cu un an, sau cu mai mulţi. Fiecare are viteza lui cu care se apropie de capătul drumului. Fiecare îşi măsoară altfel trecerea… Ne tragem picioarele după noi, ne oprim din când în când, şi constatăm, la un moment dat, că am ajuns la sfârşitul unui alt an, că am traversat 365 de zile fără să ne dăm seama şi fără să ne învinovăţim pentru asta. Senzaţia cea mai pregnantă este cea de oboseală. Acumulată în inimi, în gânduri şi în idealuri.
Category Archives: anacronic
Bilanţuri şi restanţe
De câte ori se apropie sfârşitul anului, mă apucă un dor de bilanţuri, ceva de speriat. Şi iau iar viaţa mea şi-o întorc pe toate feţele. Şi cad iar dintr-însa speranţe multe, şi iluzii, reuşite şi eşecuri, oameni mai buni şi mai răi. Le strâng pe toate cu grijă şi le păstrez. Pentru că toate astea sunt eu. Dar sunt, în acelaşi timp, şi oamenii de lângă mine, oamenii de lângă aceştia şi, într-un final, societatea asta din care nu mă pot exila. Şi haina ei merită scuturată. Şi te doare capul ce poate cădea din haina asta, cu multe buzunare, puţin ruptă în coate, dar cu reverul mândru curăţat şi lucios de atâta (auto)mângâiat ?
piesa mea se va juca pe scena Teatrului de Vest din Reşiţa!
Moş Crăciun a venit anul acesta mai devreme. Adevărul e că cel care mi-a adus vestea are barbă albă şi faţă rotundă, cam cum ni-l imaginăm noi pe Moşul :) Piesa mea de teatru Autorul (rebotezată Jocul) a trezit interesul unui regizor şi al unui director de teatru, prin urmare, peste nici 3 săptămâni, va avea premiera pe o scenă a unui teatru din România. Mai exact la Reşiţa. Cred că surpriza la primirea veştii a fost mai mare decât bucuria. Apoi, senzaţiile s-au inversat ca intensitate.
recunosc, sunt un pudibond incult
“Deranjat de limbajul murdar folosit de actori, profesorul Sorin Sitea, venit la teatru împreună cu un grup de elevi, a urcat pe scenă, a pus mâna pe un microfon și și-a invitat elevii să părăsească sala.” S-a-ntâmplat la Iaşi, la Teatrul Naţional (!!!), la reprezentaţia “piesei” Nirvana.
Pentru că suntem o populaţie cool şi neipocrită, cu toată habotnicia noastră religioasă, pentru că avem mai multe tabloide scrise şi tv decât orice altă ţară civilizată, pentru că gonflabilele şi maneliştii sunt, în ochii “jurnaliştilor”, dive şi vedete, pentru că descoperitul unui colţ din chiloţii acestora devine subiect de primă pagină, era normal ca gestul profesorului să trezească indignarea gazetarilor şi a blogărimii culte, a tineretului hipsterist şi a artiştilor lipsiţi de complexe retrograde, dar mustind de creativitate demiurgică. Titlurile au abundat în “şocant”, “senzaţional”, “inimaginabil”, “de neînchipuit”.
diferenţa dintre eşuare şi ratare
Când am văzut poza asta, n-am avut reacţia pe care, cred, o spera autorul ei. Adică n-am spus “Aaaaa, ce frumos şi cât de adevărat!”. Dimpotrivă, mi s-a părut o stupizenie. Deşi pare un îndemn de urmat pentru a evita ratarea, este exact genul de mentalitate care încurajează eşuarea. Un ratat este cel care nu devine ce ar fi putut fi. Un eşuat e cel care nu ajunge ce şi-a dorit să fie.
Oameni singuri – new single Florin Chilian
Florin Chilian lansează o ediţie specială a celor trei albume de până acum: Iubi, Zece porunci şi Autistul (Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi), într-un box-set de colecţie. Asta, în aşteptarea noului material discografic pe care ni-l va propune, inspirat din viaţa copiiilor folosiţi de părinţi drept “monedă de schimb” sau “paşapoarte sociale”. Eu, unul, abia aştept să aud ce va ieşi :) Până atunci, însă, vă invit să ascultaţi un nou single, uşor diferit ca “sound” decât cel cu care ne-a obişnuit (mai amplu, mai complex) şi, totuşi, atât de familiar: Oameni singuri!
