Category Archives: anacronic
sunt un bou!
Era anul de graţie 2000. Patronul Antenei 1 mă cheamă la el şi-mi spune că îşi doreşte ca eu să realizez toate emisiunile de campanie electorală, locală, naţională şi prezidenţială, pe care postul urma să le difuzeze. Evident, în naivitatea mea binecunoscută, m-am simţit onorat de dovada de încredere şi bucuros de oportunitatea de a demonstra că pot ţine în mână astfel de întâlniri cu miză uriaşă, cu vârfurile politichiei româneşti, pline de ifose, orgolii şi pretenţii. Mă gândeam că ele vor fi paşaportul meu pentru următoarea etapă din cariera mea jurnalistică. N-a fost să fie aşa, dar asta e o altă poveste.
diferenţa dintre un urs şi un maidanez
O ştire cu un urs zărit din telecabină cum târa după el prin Bucegi leşul unui turist a oferit ocazia “iubitorilor” de animale să mai sufere o fractură raţională şi să întrebe, vezi doamne, cu subînţeles profund, dacă acum vom eutanasia şi urşii. Pare din ce în ce mai greu să aştepţi nişte raţionamente logice de la cei pentru care fiinţele cu care se înţeleg cel mai bine au patru picioare, nu îi pot contrazice şi, în general, n-au nevoie de la ei decât de dovezi de afecţiune şi nu de inteligenţă.
poveste cu o umbrelă şi un taximetrist american
Şi plouă, plouă, plouă… Vai şi ce ne mai lamentăm, de parcă n-ar fi normal ca toamna să plouă, aşa cum iarna ar trebui să ningă şi primăvara să înflorească pomii! Ei bine, da, e octombrie şi e firesc ca cerul să ude pământul, după atâtea luni în care s-a zgârcit la apă ca românul la tărâţe. Poate n-ar trebui să fie şi aşa de frig, dar dacă am ajuns să suportăm vara 40 de grade, n-o să murim la 10. În rest, vijelii, inundaţii, copaci căzuţi… în toate e prezentă mâna omului inconştient care, de vreo 150 de ani, tot dă palme naturii. A venit vremea ca ea să nu mai întoarcă şi celălalt obraz.
cică nu suntem cei mai hoţi din lume!
Să fie clar! Hoţie nu înseamnă doar să bagi mâna în buzunarul altcuiva şi să iei de acolo ce găseşti: telefon, bani, cheile de la maşină sau prezervativul de urgenţă. Sau să păcăleşti nişte naivi că tu le poţi înmulţi bănişorii precum făcea Isus cu pâinile. Sau să vinzi unora ciori vopsite pe post de transformatoare noi. Să găseşti un portofel pe stradă şi să-l duci acasă, în loc de poliţie, tot furt se cheamă! Că doar am depăşit vârsta la care, descoperind vreo bomboană rătăcită, strigam “ce-am găsit al meu să fie!”
trist şi penibil
Azi m-am trezit cu intenţia de a scrie o poveste moralizatoare despre cum să nu cureţi cu cuţitul gheaţa din congelator, şi de a mă văita că nimeni nu livrează frigidere sâmbăta.
Dar, coborând scările, la parterul blocului, am văzut o lumânare aprinsă lângă o uşă drapată în negru. Şi m-am simţit brusc trist şi penibil.
