vechilul şi jurnalista

Avem un preşedinte de Consiliu Judeţean, ales de oameni să vegheze la bunăstarea lor. În Brăila, în acest caz. Şi avem o jurnalistă cu experienţă. De la B1, de data asta. Pre numele ei Mădălina Poenaru. Dacă îi pui pe amândoi în aceeaşi cameră, e firesc ca cea de-a doua să-l întrebe pe demnitar ce mama naibii căuta la ski în Austria, când tarlaua lui era sufocată de viscol şi zăpadă. Altfel nu s-ar fi chemat că e jurnalistă. În orice ţară civilizată, cel chestionat ar fi răspuns, cerându-şi scuze alegătorilor. La noi, se dă lovit la jugulară şi pomeneşte, în treacăt, de posibilitatea de a o altoi pe obraznică!

„Niște obraznici mă. Niște fâțe. Îi dau două picioare în gură. Băi să-ți trimit demisia mă. Niște nesimțiți.” rosti personajul de mai sus, în timp ce, ca o divă rănită, îşi făcea ieşirea dramatică din sala conferinţei de presă.

Alo, Gheorghe Bunea Stancu, cine dracu te crezi? Stăpân pe moşia pe care eşti, de fapt, doar un vechil numit de comunitate? Şi pe care eşti plătit să o administrezi cu cap şi grijă. Plătit inclusiv din taxele de pe salariul Mădălinei. Sau al meu. Nu invers! Aşa că, atât timp cât foloseşte un ton şi nişte cuvinte decente, orice reporter are dreptul să te-ntrebe de ce nu erai unde trebuia, când trebuia. Iar tu eşti chemat să-i dai o explicaţie, eventual s-o inventezi. Errare humanum est. Dar nu să reacţionezi ca şi când o slugă ţi-a cerut să folosească baia de marmură a baronului!

O duduie, membră a fan clubului băsescu se întreba pe facebook “cum de îi aleg oamenii pe indivizii ăştia”? La fel cum l-ai votat tu pe specimenul cu “ţigancă împuţită”. Pentru că aşa suntem făcuţi noi, românii, să ne oripilăm doar când sunt agresaţi “ai noştri”. Când e vorba de “ai lor”, fremătăm de bucurie că cineva i-a pus la punct, indiferent de mijloace. Ei bine, deşi am un milion de motive să mă situez într-un alt univers decât B1, nu înseamnă că nu pot să-i cer celui rămas în evul mediu să se ducă în faţa oglinzii, să-şi dea două palme, după care să pună mâna pe telefon şi să-i ceară scuze Mădălinei. Şi dacă el e incapabil, mi-ar plăcea s-o facă şeful lui pe linie de partid. Inclusiv palmele!