vă rog eu, nu-i lăsaţi s-ajungă “jurnalişti”!

Am văzut aici ce perle au scos mai tinerii noştri concetăţeni, în tentativa de a lua bac-ul. Am citit aici  panseurile halucinante ale unora dintre dascălii primilor, care dădeau definitivatul. Am găsit, însă, pe blogul lui George, şi câteva reuşite intelectuale de cel mai înalt nivel ale celor care visează să schimbe lumea cu stiloul sau tastatura lor, cu ascuţimea minţii şi cultura generală bogată, cu înţelepciunea de a pune întrebările potrivite şi de a înţelege ce trebuie din răspunsuri… Vorbesc, desigur, despre cei care vor să ajungă jurnalişti. Pentru că eu nu cred că cei mai mulţi dintre ei aspiră la acest statut doar pentru a apărea pe sticlă, a avea salariu baban şi a-şi face relaţii. Nuuu, refuz să cred aşa ceva!

Ei bine, citindu-le, te ia aşa cu fioruri reci pe spate. Dar e doar o senzaţie subiectivă. Involuntar, îi asociem pe candidaţii la jurnalism cu cei care muncesc azi în presa din întreaga ţară. Dar, de fapt, ei nu sunt decât aceiaşi absolvenţi de liceu care, trecuţi de bac, îşi încearcă norocul aici, în loc de mecanică fină, de exemplu. Dacă visul lor ar fi curmat, brusc şi definitiv, la admitere, ar fi în regulă. Ceea ce mi se pare mai îngrijorător e faptul că unii dintre ei, nu puţini, ajung, într-un final, cu sau fără facultatea de jurnalism, să lucreze într-o redacţie.

Citiţi consideraţiile acestor tineri despre creaţiile mediatice ale celor cărora îşi doresc să le ia locul :))))

Trebuie să privești măcar o dată pentru a te simții atras și cu siguranță vei ține minte programul și ora pentru a fii pe fiecare zi, în afară de weekend unde poți privii orice în acea oră și jumătate în care aflii cât mai multe lucruri din cât mai multe domenii ce te interesau, în fața televizorului.

Setea de cunoștințe vă va ține legați de ecranele televizoarelor până în momentul în care oboseala nu va mai putea fi stăpânită.

Datorită știrilor ne putem informa despre situația atmosferică.

Cu ajutorul știrilor putem fi informați despre tot ce înseamnă informație.

Este singura oră în care ne simțim ca o familie și putem, cu ușurință să discutăm orice fel de discuții, atât cât este în folosul nostru.

Engleza învățată la noi în țară este mai slabă decât cea vorbită în alte state.

Fiind o emisiune despre întreaga Românie, cu tot ce cuprinde ea, de la munți până la ape, de la altitudini ale munților la adâncimi ale apelor.

Unii dintre ei nu aveau alimente, alții nu aveau lemne de foc, totul parcă era desprins dintr-un basm.

Emisiunea de televiziune preferată depășește pragul material, devenind în timp, parte din viața noastră.

În general, cei care privesc la televizor și sunt pasionați de acest lucru își conturează cariera.

Majoritatea dintre noi, au un model în viață care e vedetă, iar prin această ocazie putem afla mai multe despre ea și modul cum gândește.

Emisiunea e la o oră destul de târzie, în comparație cu orice altă emisiune ce se difuzează la acea oră.

Principiul discriminării, interzis în totalitate de Constituția României se poate ține astfel în frâu cu mai multă stabilitate.

Cu toții suntem identici până la un anumit punct, iar dacă luăm fiecare persoană în parte, realizăm că poate fi criticată pentru pasiunile diferite.

Un alt motiv pentru care urmăresc cu regularitate această emisiune și v-o recomand este aventura, eu fiind o persoană căreia îi place să se riște pentru ea la final, să obțină un bagaj de informații.

Emisiunea mea preferată are o caracterizare succintă, banală, aș insista. Nici numele nu are conotații excepționale și sugerează pe cât posibil, pentru oamenii citiți, adevărata sa natură. “Acces Direct” este numele ei și te poate învăța atâtea, întrucât, o emisiune trebuie să conțină o morală bine definită, nu doar informații comerciale.

Putem trage ponoase din pățaniile lor.

Datorită acestei emisiuni am aflat lucruri, care mi-au fost de folos pe plan profesional. Am aflat cum este creat un instrument muzical, ce lovituri îi pot afecta sunetul și lemnul.

Emisiunea e gândită să acopere toate categoriile de vârstă și, chiar dacă are triunghi, se pot uita și cei slabi de înger.

Recomand această emisiune, dat fiind faptul că întrunește o multitudine interactivă și pertinentă de topici.

În acest reality show putem regăsii toate elementele necesare pentru a fi suficient de captivanți.

Interesul tinerilor față de România ar crește sesizabil dacă s-ar promova emisiuni cu caracter umoristic.

Un prim lucru benefic ce poate fi identificat în legătură cu Top Gear este faptul că telespectatorul i-a contact cu limba engleză pură vorbită chiar de inventatorii ei.

Emisiunea aceasta urmărește îndeaproape cazurile groaznice a unor neînsuflețite rănite și oamenii care le ajută, le îngrijesc pentru a le “readuce” la viață.

PS. George Hari Popescu e asistent universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deci, sursă de toată încrederea :)

Categorii: diverse
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Se poate întâmpla oricui să mai greșească un cuvânt, să pună o virgulă aiurea….Numai că sunt mulți, foarte mulți tineri de la care, se pare, am avea anumite așteptări, cărora exprimarea în limba română le este aproape străină și cărora ”gramatica” ar trebui să le tragă o mamă de bătaie.

    2. Trebuie coborata armata din pod pe clasele V – Vlll unde cu riscul ca aducem niste ani profesori adevarati de la pensie si sa inceapa sa scoata absolventi care peste ani, dupa ce au citit doua carti,sa nu se viseze deja scriitori murdarind degeaba hartia si ecranele calculatoarelor cu elucubratiile lor.

    3. Deliciul meu(desi sunt pe aceeasi baricada) e Catalin “Lemn” Tanase de la Pro TV. Pur si simplu nu ma satur sa-l ascult cum vorbeste in zece minute despre nimic. Uneori imi zic ca e o binecuvintare sa lucrez in presa scrisa si ii pot intelege pe colegii mei de la televiziuni. Avem si noi in provincie reporteri de-ti sta mintea-n loc. Dar zicem ca e ok, n-ai ce sa ceri unui oras patriarhal. :)