Măi Românie, am trecut pe la tine, să-ţi urez alea-alea, ştii tu, tot binele din lume, că doar e suficient şi poţi să-l împarţi celor dragi, cu generozitate, din gură. Dar nu dădeai semne c-ai fi fost acasă. Luminile stinse, tăcere deplină, doar beculeţul de deasupra uşii pâlpâia ameţit peste preşul “made in China”, pe care scrie Welcome. Aşa că ţi-am lăsat câteva rânduri, promit să nu folosesc cuvinte complicate, ştiu că ai avut probleme la bac şi n-aş vrea să-ţi distrug self-esteem-ul.
În primul rând am o nelămurire. Când şi cine te-a trepanat, femeie, de simt nevoia toţi să-ţi arate ca la idioţi cum să citeşti mai departe? Cum n-o să-ţi vină să crezi, cum o să râzi cu lacrimi, cum o să te îngrozeşti sau o să te dai cu capul de toţi pereţii când o să vezi ce minunăţie de băşini suportă hârtia, monitorul sau ecranul? Şi când ţi-ai pierdut, muiere, simţul măsurii, de totul trebuie acum să fie incredibil, cutremurător, senzaţional sau şocant, ca să-ţi mai trezească puţin atenţia? N-ai văzut că ţi s-au îngălbenit ochii de atâta privit la televizor, în timp ce părţi din tine sunt agresate, violate, împuşcate, strivite în accidente pe trecerea de pietoni?
Şi-apoi, prin ce gunoaie te jucaşi, de te umpluşi de dive şi vedete ca o capră de râie? Nu mai faci nimic prin casă, nu mai deretici, nu mai găteşti, nu îi mai înveţi pe copii să coloreze, să se joace, să viseze. Când nu stai cu nasu-n lenjeriile altora sau nu comentezi căsătoriile, certurile, divorţurile, vacanţele, ţoalele sau vesela ălora de i-a inventat media, şezi ca tuta în faţa oglinzii, visând să ajungi şi tu subretă despuiată la tv, poate-poate te-o lua şi pe tine vreun fotbalist sau vreun buticar cu burtă şi chelie, să-ţi cumpere mărgele şi silicon de băgat în ţâţe. Ce făceai dacă erai băiat? Dacă nu te năşteai din familie de parveniţi, să fii şi tu beizadea cu bemveu alb şi câţiva morţi pe conştiinţă? Dacă n-ajungeai manelist, fotbalist sau croitor de chiloţi, să învârţi banii, minciunile şi fetele cu lopata, în direct şi-n exclusivitate?
Şi mai spală-te şi tu din când în când, nu doar duş o dată la 4 ani. Stau agăţaţi politicienii de tine, ca chupacabrele de-o vacă. Mă şi mir că mai ai sânge-n tine, să le cari de colo colo căruţele sub coviltirul cărora şi-au ascuns furăciunile. Şi se-nmulţesc, ai dracu, precum ciupercile după ploaie, majoritatea-s otrăvitoare, dar ce contează, ţi s-a obişnuit stomacul dup-atâtea secole. Başca, memoria ţi-e scurtă, uiţi de la mână pân’ la gură, zici că eşti naivă, dar eşti tălâmbă rău, ai crede că ai câteva luni şi bagi în gură tot ce străluceşte, după care te miri şi te revolţi că nu-ţi put pamperşii a şanel nambăr faiv.
Şi, că tot veni vorba, vara, eşti ruptă-n cur şi începi să miroşi la subţiori, dar îţi faci vânt cu tableta sau îţi pui pe iphone un apps cu ventilatoare. Iarna bei în crâşmă toată ziua, înjurând guvernul şi aşteptând să fii deszăpezită. Nu prea te speli pe dinţi, dar îţi faci vacanţele în Tenerife. Munceşti ca roaba la stăpâni străini, ca să-ţi permiţi un nou bibelou în cavoul de ciment pe care ţi l-ai ridicat în satul părinţilor, să moară vecinii de oftică.
Cu o mână îţi faci cruci din metru-n metru şi cu cealaltă îţi dai coate singură şi te calci în picioare, înghesuindu-te la coadă la tigăi de-a moaca, de parcă ai avea acasă munţi de mâncare pe care n-ai cu ce-i găti. Cu una-ţi dai jos chiloţii în faţa oricui te minte că eşti frumoasă şi c-o să te ia de nevastă şi cu cealaltă strângi de gât capra vecinului, ca s-o poţi vinde măcelarului, să-ţi mai cumperi parfumuri scumpe, să scapi de mirosul de poiată.
Nu ştiu dacă e bine, Românie! Nu e bine, pe cuvânt! Ştiu că ai sufletul bun, dar mai pune şi tu mâna pe o carte, din când în când, poate redescoperi ce înseamnă cuvinte ca decenţă, responsabilitate, merit, corectitudine, curaj, comunitate, educaţie, cultură… Nu te strâmba, femeie, că nu muşcă!
Una peste alta, Românie, îmbătrâneşti urât, curând n-o să mai ştii cine eşti, nu te mai scrie şi nu te mai citeşte nimeni. Până să-ţi dai seama, o să te transformi dintr-o ţară într-o cauză pe facebook. Eu te iubesc, pă ce-am mai sfânt, dară dacă nu-ţi vii în simţiri şi nu te-aduni de pe străzi, la casa ta, s-ar putea ca la anu’ să nu mă mai vezi pe la uşă, încercând să-ţi urez La mulţi ani!
Cu drag, Radu!
E foarte corect… Si totusi, exista acum, in Romania, o entitate, o institutie, o “oaza” daca vreti de normalitate si decenta, exact opusul a tot ceea ce ati descris aici si exact ceea ce ar trebui sa redevina tara noastra, asa cum a fost odata. Acea institutie se numeste Casa Regala a Romaniei. Ramane de vazut cat de jos trebuie sa mai ajungem pentru ca suficient de multi cetateni sa constientizeze aceasta oportunitate.
Probabil că mai este puţin până la “fundul sacului” . Sper ca in ceasul al 12-lea să-şi dea seama şi România ca din Mare Doamnă a ajuns paţachină şi că-şi poate recăpăta statutul doar cerând iertare Majestăţii Sale.
Inca va mai prosternati in fata unor lipitori venetice – nu ca ar fi mai breze cele autohtone. Inca faceti pe voi de emotie in fata unora putred de bogati, TOT PE SEAMA VOASTRA. Habar n-aveti de istorie. Ia interesati-va, putin, si aflati ce avere au, numai in Romania (nu mai vorbim de alte valori furate tot de la prostii de romani, asa-zisa Casa Regala si falsele lor Majestati. Cite zeci de mii de hectare si alte acareturi? Si cu ce drept? Pai, cu nici unul. Prostia solemna e cucoana mare, la unii.
Cati din cei care ati comentat si aveti copii i-ati pus sa citeasca o carte? intreb pt. ca am vazut comentariile. Ca noua generatie nu stie nimic despre Cosbuc, Creanga…..Fata mea a citit si Creanga si Cosbuc si Eminescu. Este prima data cand comentez si o fac pt. ca m-au enervat alte comentarii. ACEST articol vi se pare dur? Este prea bland dupa parerea mea, decat ca pe noi Romanii, ne deranjeaza adevarul spus in fata si ne complacem. Daca noi parintii nu le inoculam copiilor nostri nimic despre VALORI, cine vreti sa o faca???
Exceptional! desi nu stiu daca foloseste la ceva. …mie una mi-a mers la suflet,ne-am cam saturat ….
In sfarsit, un articol care merita sa fie citit cap-coada, cred ca ar trebui inclus pe ordinea de zi a primei sedinte a parlamentului si a guvernului, poate asa vor pricepe si bravii nostrii “conducareti”, ca nu-i pot numi conducatori, care este rezultatul “activitatii” lor din ultimii 23 de ani, coroborat cu rezultatul lipsei de educatie si indolentei noastre, a celor care , in tot acest timp, ne-am amagit cu credinta ca e suficient ca,din 4 in 4 ani, sa punem stampila “unde trebuie”, dar dupa cum se vede, oriunde o pui, tot aia-i!.Si poate, parlamentarii, sau macar guvernantii, le vor citi aceasta poveste,strict autentica, la “gura” semineului de zeci de mii de euro si judecatorilor, procurorilor, politistilor si altora, care au contribuit din greu la aceasta imagine, apocaliptica, dar foarte reala, pe care o are Romania de azi.Iar Basescu, cu tot respectul, e doar unul din cei cu mari merite, dar nu singurul si cred eu, nici cel mai important, care au facut din Romania ceea ce vedem si intelegem azi, tot mai multi. Dar eu continuu sa fiu optimist, inca nu au murit DACII adevarati,La Multi Ani Romania, TE IUBESC!
Trist dar adevarat. Uneori, ca sa te auda, mai ales ai tai, trebuie sa “canti la alta octava”. De-a lungul istorie noastre insa, eu cred ca mereu a fost la fel. Poate acest “mod de a fi ” ne-a facut sa vorbim inca o limba derivata din limba latina. Au mai incercat si altii sa ne transforme. Ceea ce au reusit sa realizeze se numeste “NOI”. Dar sa te fereasca Dumnezeul de “NOI” !
Ceea ce ai scris Radu, ai scris din suflet si cu durere. Sunt multi care gandesc ca si tine. Suntem “NOI”.