Am găsit în arhivă un film destul de vechi, împlinește 33 de ani. Cred că l-am văzut chiar pe timpul lui Ceaușescu, la video-ul unui prieten de-al tatălui meu. M-a interesat personajul principal, a cărui muzică o știam deja de pe discurile cumpărate de mama. Dar habar n-aveam c-a fost așa ciudat și a avut o viață atât de tumultuoasă. Dar am fost mai fascinat de cel despre care nu auzisem absolut nimic, ”rivalul” primului, Salieri. Sfâșiat între admirația profundă pentru Mozart și preceptele morale, muzicianul nu reușea să înțeleagă de ce Dzeu îl răsplătise pe tânărul geniu cu așa talent, în pofida ”vulgarității” traiului pe care-l ducea. Încet, ajunge ca invidia să se transforme în dușmănie, nu doar la adresa lui Mozart, ci și a lui Dzeu însuși. Nu încearcă să se iluzioneze în privința propriei mediocrități, dar consideră că a suferit o nedreptate. Filmul a primit 8 premii Oscar.
Amadeus (1984)
8 ★ de la mine!
