Cred că v-am mai spus undeva că-mi plac filmele ca un joc de puzzle, în care personajele par să aibă traiectorii independente, dar, pe măsură ce trece timpul, interacțiunea dintre ele pare să le aranjeze ca pe niște piese complementare, până la a dezvălui spectatorului imaginea de ansamblu. V-am și recomandat câteva aici, aici sau aici. Am descoperit un altul. Povestea îl are în centru pe un profesor de universitate, a cărui viață pare senină și plină de frumos. Cu toate astea, existența sa e influențată de oameni apropiați sau străini, ale căror vieți sunt pline de durere. Fericirea are legătură mai degrabă cu starea de spirit a unui om sau cu norocul/ghinionul aleatoriu?
Anesthesia (2015)
8 ★ de la mine!