E timpul pentru o nouă dramă, de această dată irlandeză, adică aspră și realistă. Și pigmentată cu ceva dialoguri istețe și amuzante. Și cu un actor straniu, dar foarte bun. O poveste care are șanse să vă tulbure, despre depresie și fragilitate mentală. Despre singurătate și frică. Despre inexplicabila dorință de a muri. Despre încredere. Scenaristul nu încearcă să prezinte problema științific și nici să dea răspunsuri sau diagnostice. Pur și simplu vorbește despre oameni aflați în pragul pierderii de sine, dar care se găsesc unii pe ceilalți.
On the Edge (2001)
8 ★ de la mine!
***
Te invit să vezi toate recomandările mele făcute aici.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!