Un om vrea să-şi organizeze înmormântarea şi să asiste la ea. Şi asta nu pentru că, mort fiind, nu va mai simţi că participă, ci pentru că are ceva de spus oamenilor. care nu l-ar fi ascultat altfel. Dar cum să nu-l asculţi pe cel la ale cărui funeralii iei parte? Nu, nu e o comedie. Ci o dramă. Cu puţin mister. Cu un Robert Duvall excepţional, ca de obicei. Un film bazat pe o legendă, parţial adevărată. Despre poveştile pe care le spun oamenii, unii despre ceilalţi. Şi despre cei cărora le e teamă să le audă.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!