să chibiţăm, fraţilor, să chibiţăm! – (2)

Spuneam în prima parte că, la noi, la doi jucători de şah sunt 5 chibiţi, la 22 de fotbalişti de pe teren, sunt milioane de antrenori, la 20 de miniştri, sute de analişti, ziarişti sau simpli oameni bine intenţionaţi. Sunt întotdeauna mai mulţi decât protagoniştii. Astfel încât, vrei nu vrei, chibiţeala lor devine activitatea principală şi nu „jocul” la care asistă.

Până la urmă, cel mai rău nu e că îşi dau cu părerea. În fond, nu se ştie niciodată de unde sare iepurele. Se poate întâmpla ca cei implicaţi direct să piardă din vedere, din cauza responsabilităţii, lucruri care celor de pe margine le sar în ochi. Nu toţi se nasc scriitori. Unii sunt făcuţi pentru a fi critici! Cum am şti ce e bine şi ce e rău, dacă n-ar fi cineva care să ne spună? Aşa că lumea are nevoie şi de chibiţi. În schimb, n-are nevoie de cei care se simt datori să caute mereu dedesubturi obscure în orice lucru bun pe care-l face altcineva. De cei pe care-i frământă mereu întrebarea: Cum ar putea face un om ceva bun fără să aibă un interes propriu, evident meschin? Dacă ar fi posibil, nu s-ar putea întreba cineva de ce nu face acelaşi lucru şi chibiţul? Aşa, explicaţia pentru neimplicarea lui e simplă: el nu vrea să câştige nimic pentru el. De aceea stă pe margine! Ca să nu-l bănuiască nimeni că are obiective ascunse. Chibiţii moderni au îmbogăţit înţelepciunea populară: drumul spre rai e pavat cu intenţii rele! De ce oamenii or avea tendinţa de a inventa mizerie sub un covor dintr-o casă curată, nu ştiu! De fapt, ştiu. Vorba ceea: dacă nu poţi să faci ce face celălalt, dă cu pietre în el, poate-l incomodezi şi se opreşte!

România e unde e pentru că sunt prea mulţi chibiţi şi prea puţini jucători. O naţiune de chibiţi care ştiu atât de bine ce şi cum trebuie făcut, încât nu mai merită să se şi apuce să facă. Cel mai trist e că sunt atâţia oameni care au renunţat să mai „joace“ din cauza chibiţilor. Atâţia care au abandonat lupta cu răul pentru că trebuia să dea explicaţii privind presupusele lor interese ascunse! Şi lumea sărăceşte în jucători, în timp ce chibiţii devin primadone intens televizate.

Şi eu trebuie să recunosc, mai chibiţez câteodată, la fotbal şi politică. Dar îi admir şi, da, poate îi şi invidiez pe cei cărora le reuşesc lucruri bune pe care eu nu le fac. Şi mă bucur, chiar, că mai există oameni care încearcă să schimbe ceva, care vor să îi ajute pe ceilalţi, să pună umărul la evoluţia societăţii. Cum aş mai putea trăi dacă i-aş bănui de interese ascunse pe toţi cei care fac ceva bun? Cum aş mai putea crede în oameni? Şi ce rost aş mai avea dacă n-aş mai crede în ei?

***

Dacă ţi-a plăcut, înscrie-te la newsletter, ca să primeşti informaţii despre noile postări pe blog, imediat ce apar!

Categorii: timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Tizule toti chibitam din cand in cand.
      Problema nu este doar in Romania, dar noua ne place sa accentuam lucrurile negative si sa minimizam ceea ce e bine
      Vorba aia cu ” nimeni nu e profet in tara lui” nu face parte din folclorul autohton :D

    2. Nu , Radu , tu ne esti un chibit in adevaratul sens al cuvantului , esti un discret si un modest , nu esti destul de vizibil destul de ascultat , un esti acel “formator de opinie ” cu difuzare la ore de maxima …. si ca tine din pacate sunt multi .E nevoie de o schimbare de mentalitate , si ,Doamne nu-mi place deloc acest enunt , e nevoie sa devinim , jucatori !