Plăcintă s-a ars rău! Poate prea rău!

E de notorietate, deja, că-mi repugnă mai multe categorii de indivizi: parveniţi, impostori, beizadele, tupeişti, nesimţiţi. Şi cum el aparţine mai multora dintre acestea, nu pot fi bănuit de simpatii pentru copchilul fostei senatoare Plăcintă, Andrei pre numele lui cel mic. Mic precum creierul lui de adolescent răzgâiat şi scăpat din mână. Ba chiar aş spune că-l consider un exemplu tipic de odraslă de bani gata, cu părinţi preocupaţi de cariera proprie şi de acumularea de avuţii, nu de a se asigura că nu dau lumii un nou biped, ci un om cu valori, caracter, bun simţ.

Pentru oricine are puţină minte şi experienţă de viaţă, era clar că, mai devreme sau mai târziu, o va da în bară rău de tot, dar nu cu teribilisme stupide şi infantilisme ostentative. Şi-a făcut-o, acum 3 ani, lovindu-şi iubita, apoi trecând cu maşina peste un bărbat care încerca să-l oprească. Mi-a fost teamă că, în spiritul vechii tradiţii româneşti, nu va păţi nimic. Mai ales că mămicuţa, ajunsă ministru prin merite binecunoscute, finanţator serios al pedeleului, avea suficiente pârghii să-l facă scăpat. Se pare, însă, că n-a ştiut să le manevreze, şi justiţia şi-a cam făcut de cap, condamnându-i fiul la ani buni de puşcărie. Patru şi jumătate!

Prea mulţi, dacă mă întrebaţi pe mine. Din cel puţin două puncte de vedere:

1. Sunt (prea) multe cazuri de șoferi care omoară oameni cu maşina, pe treceri de pietoni sau în trafic, din cauza neatenţiei, a vitezei excesive sau a alcoolului. Alții indivizi își bat victimele până le bagă în spital. Sunt “părinți” care-și tortureză copiii sau/și îi trimit la cerșit. Politicieni sau funcționari corupți, care fură cu mâinile până la cot. Afaceriști care fac fraude de milioane de euro. Cei mai mulţi dintre aceștia scapă cu pedepse cu suspendare. Că cică nu-s un pericol pentru societate. Dar mie, defectele lor, care i-au împins la astfel de fapte, mi se par cel puțin la fel de nocive pentru semenii lor ca și cele ale imaturului Plăcintă.

2. Un astfel de tânăr trebuie reeducat, nu trimis ani buni alături de hoți, tâlhari, violatori sau criminali. După cum ştim, închisorile (mai ales cele româneşti) numai educaţie nu fac. Cei ieşiţi de acolo sunt, de cele mai multe ori, mai răi decât atunci când au intrat. Omul are nevoie de multe vizite la psiholog, nu la vorbitor. Un an, un an şi jumătate după gratii era suficient ca să-i dea o lecţie de viaţă pe care să n-o uite prea uşor. Poate chiar să-i bage minţile-n cap, cum zice românul. După care trebuia să presteze multă, multă muncă în folosul comunităţii. Poate chiar dus prin licee, să povestească elevilor cam cât de mult îi pot costa prostia, lipsa de discernământ și echilibru sau crizele de nervi.

Plăcintă junior e vinovat, fără dubiu. Dar am senzaţia că e pedepsit acum pentru mai mult decât a făcut în acel moment. Şi astfel, plăteşte pentru pozele cu el făcând pipi pe o troiţă sau sărutându-se cu bărbaţi, adică pentru tâmpeniile adolescenţei, pentru lipsa de limite şi inhibiţii, pentru dorinţa de a şoca, de a ultragia, de a ieşi în evidenţă. Pentru aroganţa cu care a tratat totul de când a intrat în vizorul presei şi, mai ales, după incidentul în care a luat-o razna. Plăteşte pentru multe alte beizadele care au bătut, distrus, ameninţat, condus fără carnet sau bete, şi care au plecat liniştite acasă. Plăteşte şi pentru deşteapta de mamă-sa care, în loc să-şi pună cenuşă în cap şi să-şi ceară iertare că n-a fost în stare să-l educe cum trebuie, s-a apucat să se declare mândră de progenitură. Dacă e să fiu sincer, cel puţin jumătate de pedeapsă i-aş fi dat-o ei!

PS. Am văzut mesajele Plăcintei condamnate, înainte de a pleca la puşcărie. Acelaşi tupeu, aceeaşi obrăznicie, aceeaşi aroganţă. Bănuiesc că va mai scăpa de ele printre noii lui colegi de cameră. Dar asta nu m-a făcut să-mi schimb părerea de mai sus.