pensie specială pentru merite deosebite în corupţie

În ultimele zile românii au stat cu sufletul la gură, ochii în televizor şi berea în mâna dreaptă, aşteptând să vadă dacă obezitatea, leşinurile şi relaţiile o să-l salveze pe Cătălin Voicu de puşcărie. Nu ştiţi cine e personajul? Acest Don Corleone al timpurilor moderne, cel care părea să învârtă pe degete judecători, procurori, poliţişti, afacerişti, miniştri, în sfârşit, cam tot ce mişcă-n centrele de comandă din viscerele României, şi care a fost împins pe tobogan mai degrabă de adversarii săi din mafia politico-juridică. decât de vreo trezire bruscă la realitate şi la conştiinţă a justiţiei autohtone.

Preocupată să răsufle uşurată că, iată, s-a făcut dreptate şi corupţia nimicită, în pofida durerilor rectale ale fostului senator, ţara pare să ignore un detaliu mai puţin evident al poveştii. Condamnarea în acelaşi caz a unui (fost) judecător, pre numele lui Florin Costiniu! Sigur, nu merge la închisoare, că nu dă bine la imaginea breslei, dar tot e ceva! Astfel de sentinţe sunt foarte rare la noi în ţară, că deh, corb la corb nu scoate ochii, şi, dacă s-a ajuns până aici, fie şi cu suspendare, înseamnă că tărăşenia era groasă de tot şi n-a putut fi muşamalizată.

Dar nu acesta e amănuntul interesant, ci pensia lui specială, un mizilic de vreo 16.000 de lei pe lună, pe care o va încasa în continuare, ca şi când nimic nu s-a-ntâmplat, nici gura nu-ţi miroase a usturoi şi nici mâinile a trafic de influenţă! Cu alte cuvinte, e adevărat că te-am prins pe tine, paznicule la oi, deschizând poarta ţarcului hoţilor veroşi, care au fugit cu mioarele… dar ăsta nu e un motiv să-ţi luăm banii pe care ar fi trebuit să-i primeşti pentru o muncă cinstită şi care se presupune că, în cazul tău, consta tocmai în apărarea behăitoarelor de infractori şi nu în fraternizarea cu aceştia. E ca şi când un sportiv căruia i-au fost retrase toate medaliile pentru c-a fost descoperit dopat, ar continua să primească din partea statului renta aceea viageră de performanţă sau cum s-o numi!  Ca şi când unui asistent maternal i s-ar recunoaşte drept vechime în muncă toată perioada în care a fost dovedit că a abuzat de copiii avuţi în grijă.

Dar Costiniu îşi poate vedea de treabă mai departe, liniştit şi, desigur, gros, la obraz şi chimir. În acest moment ea constă în pledarea, ca avocat, într-un proces pe care tot el l-a strămutat la o instanţă mai depărtată de locul faptei, pe vremea când era judecător! Eterna şi fascinanta Românie…

PS: Sigur, complet întâmplător şi fără nicio legătură cu situaţia de mai sus, soţia domnului pomenit e preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor, adică un fel de şefă pe linie oengistă a celor care i-au judecat soţul.

***

Dacă vrei să fii informat rapid şi fără intermediari despre noile postări de pe blog, înscrie-te la newsletter, în meniul din dreapta!