parastasul de un an al democraţiei

A şi trecut un an de când TB trebuia să-şi strângă lucruşoarele într-o cutie de carton şi să păşească pe scările care l-ar fi scos definitiv din Palatul Cotroceni. E momentul, deci, de comemorare. Dar nu a eşecului referendumului. Şi nici a invalidării voturilor a milioane de oameni. Ci a decesului, pe 29 iulie 2012, a democraţiei participative în România.

E simplu să dai vina pe legea care te obliga la prezenţa minimă la vot. Sau pe Curtea Constituţională, care a refuzat să schimbe regulile în timpul meciului. Sau pe Institutul Naţional de Statistică, pentru că n-a terminat cu un an mai devreme munca la care se angajase prin recensământ. Poţi blama şi UE că şi-a băgat nasul în ceea ce, până la urmă şi obiectiv privind, e şi ograda ei.

Dar, de fapt, problema e a noastră, a modului în care suntem construiţi şi facem lucrurile, nu de ieri, de azi, ci de secole. Dacă Unirea Principatelor Române ar fi fost subiect de plebiscit, cu prag de prezenţă, am fi avut şi azi vamă la Focşani. Dacă independenţa ar fi aşteptat să fie votată în aceleaşi condiţii, n-am fi avut în capitală cartierele Rahova sau Griviţa. Patru decenii mai târziu, o ipotetică democraţie populară ar fi amânat pe termen nedeterminat România Mare. În ’89, dacă Revoluţia ar fi depins de numărul celor ieşiţi în stradă, astăzi Palatul Parlamentului s-ar fi chemat tot al Poporului.

Să nu ne iluzionăm, privindu-ne în oglindă şi spunându-ne că noi facem parte din tabăra bună, interesată de mersul şi binele naţiei. Aşa a fost să fie de data aceasta. Cu proxima ocazie, dacă subiectul nu ne va afecta sau pasiona prea mult, dacă n-o să avem chef sau interes, vom fi noi cei care vom sta acasă. Vom uita cât de mult i-am blamat pe cei care au făcut-o anul trecut, pentru frica de a-şi susţine ideile şi pentru laşitatea de a se aşeza cu fundul pe ele, ca nu cumva să le “strice” singura probă care le dă valabilitate naţională: susţinerea majorităţii. Şi vom absenta şi noi de la întâlnirile democraţiei cu istoria, găsindu-ne, desigur, suficiente scuze pentru asta.

Pentru că, de fapt, problema cea mare nu rezidă în modul în care o tabără sau alta înţelege să se lupte pentru punctul său de vedere. Ci numărul, din ce în ce mai mare, al celor care, de fapt, nu au nicio părere despre ce se-ntâmplă în afara măruntei lor ogrăzi. Sau, dacă o au, e bună doar de exprimat la birt sau în faţa televizorului, nicidecum nu merită efortul de a o concretiza printr-un gest oarecare, fie el şi mersul la vot. Vorbesc despre cei care n-au absentat, anul trecut, la referendum, din calcul meschin politic. Ci din dezinteres, pur şi simplu. Din lenea de a se comporta, chiar şi numai pentru un sfert de oră, ca un cetăţean şi nu ca un indistinct membru al mulţimii.

De aceea, din păcate, nici nu există soluţii care să prevină repetarea situaţiei de anul trecut. Dacă menţii pragul de prezenţă, rişti ca nimic esenţial să nu mai poată fi schimbat democratic în România. Dacă îl desfiinţezi, dai puteri din ce în ce mai mari unei minorităţi din ce în ce mai firave, dar active. Un preşedinte care a rămas în funcţie, cum a făcut-o TB, e detestabil. O mentalitate colectivă care i-a facilitat acest lucru, e mult mai toxică decât el. Pentru că nu dispare în 5 sau 10 ani. Şi, spre deosebire de scaunul de la Cotroceni, ea se lasă moştenire copiilor.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Bulgarii s-au trezit. Noi nu. Cand vom fi in stare sa ne aparam opinia? Fie ca e vorba despre o opinie legata despre orice tine de democratie, sau ca este vorba despre opinia majoritatii despre infractorul de la Cotroceni. Se poate! Am vazut cum au reactionat bucurestenii cand s-a incercat inlaturarea lui Arafat si a ceea ce simboliza el, stoparea unui sistem bine pus la punct si care functiona normal in Romania ( fata de majoritatea sistemelor care nu functioneaza decat in modul mafiot). De fapt protestele de atunci au aratat clar ca populatia nu va mai tolera inca o magarie din partea regimului Baso -Boc-Udrist . Si va merge pana in pinzele albe. Acum ce se intampla??? Ce coabitare larga…

    2. Cînd în ţara noastră se va termina cu toate cozile de topor, cînd vor veni la guvernare/putere oameni responsabili, patrioţi, naţionalişti în sensul bun al cuvîntului, atunci întradevăr cred că se va schimba ceva şi în mentalul nostru. Dar atîta timp cît căutam doar stipendi, îmbogăţire rapidă, nu se va întîmpla nimc bun pentru ROMÂNIA ŞI ROMÂNI. Trădarera este ceva “firesc” pentru uni care se cred români. Cînd ne vom lepăpda de aceste năravuri şi moravuri poate ca va fi ceva şi de capul nostru. Români a venit timpul să vă luaţi soarta în mîini.

    3. mentalitatea colectiva nu s-a format in 5 sau 10 ani, deci nici nu v-a dispare in 5 sau 10 ani. Dezinteresul public, reprobabil cume, este doar rejectia colectiva a realitatii cotidiene si oglinda severa a imposibilitatii de decizia a “multimii” pe baza informatiilor furnizate de mediile cele mai vizionate si citite. Jurnalistii au o responsabilitate acuta si inzecita in creearea acestei atmosfere de dezinteres pentru procesul democratic si exercitarea drepturilor si obligatiilor civice. Nimic nu este pus in perspectiva si context, ci este prezentat ca si cind ar fi un eveniment de sine statator, necuplat cu nimic si neducind la nimic,nici consecvential, nici secvential. Nu este de mirare ca populusul pierde firul si nu mai intelege nimic din ceea ce ar fi subiectul deciziei lui electorale. Pentru bietul popor fiecare catindat e ca celalalt: un hot si un mincinos. de ce sa ia parte a alegeri?! Mai bine isi bea cinzeaca cu amicii in fata blocului sau a ograzii si injura pe toti. In acest fel nu poate gresi, pentru ca avem cu mult mai multi faliti, decit oameni de caracter si substanta. A trebuit sa lucram la inceputul “democratiei” cu materialul pe care l-am avut, material care nu a fost nici apt si nici calificat pentru orchestrarea schimbarii pe care tot romanul si-o doreste. Nici romanul, in general vorbind, nu a avut o viziune clara despre ce vrea si ce se face in realitate. Doar “altceva” a vrut, nu o data dorinte imposibil de realizat. Adaugati a acest vid intelectual si moral, dezastrul economic mostenit si o sa aveti imediat o imagine clara despre cauzele derivei Romaniei pe apele zbuciumate ale schimbarii si constructiei capitalismului. Capitalismul,delatfel, se construieste cu sirg in Romania, doar ca este in faza lui primera de acumulare si redistributie de capital, care n-a fost eleganta si umana in nici una din atit de admiratele democratii capitaliste din lumea larga. Romanul este obosit si dezgustat, asta este partea proasta a intregii situatii! Obosit si apatic a ajuns in capitalism si dezgustat a devenit pe parcurs. Este exact responsabilitatea presei sa-l educe si sa-i mai deschida achii un picut, dar nu o face, ci ii da doar inainte cu fircalelile ei partizane sau independente de toate, chiar si de realitate. Romanul are probleme in ograda lui si nu are nici energie, nici timp si nici chef sa se mai uite si la lumea din-afara ei. Ca nu are nimicinspirational de vazut acolo!

    4. Exact….nu cine vinde tara si de ce, sau pe ce….nu cine ne-a bestelit in fata Europei ca pe ultimii oligofreni, incapabili sa decida fara stimulente de la Antene, sau de la moguli…nu cine s-a amestecat in problemele noastre, pentru ca aici nu sunt de acord, Radu, e intai ograda noastra si abia apoi, mult apoi, a UE..nu ei sunt de vina. Ci noi, care n-am iesit in strada sa ne sustinem si sa ne im unem vointa. Am fost la vot de fiecare data si, atata timp cat ma vor tine puterile, voi merge. Dar in strada, cu cine sa ies? Singura? Eu nu sunt Mircea Badea, as disparea inainte sa se dumireasca cineva ce fac eu acolo. Si cred ca aici e problema noastra cea mare. A reusit matelotul sa ne faca sa ne temem.

      1. Gresesti, atat timp cat am vrut cu ardoare sa intram in UE, ograda noastra a devenit si a lor. Si vice-versa.
        Eu am iesit o data in strada, in decembrie 89. Si am mers la vot mereu. Pentru ca, in democratie, e singurul lucru pe care il pot face. Macar ca sa am dreptul sa critic!

    5. Intradevar, e dureros ce traim si se intampla aievea! Totusi (nu e o scuza, evident!) suntem in trendul mondial. Democratia e o forma fara fond, in care nu mai cred in primul rand cei in functii importante in lume! Sa amintim recentul scandal din SUA, cu implicatii internationale?! Implicarea fatisa a liderilor europeni in sustinerea unei cozi de topor care sa definitiveze desfiintarea Romaniei, acum un an?! Faptul ca aceiasi conducatori (pentru ca lider inseamna atceva decat vatafii astia, e un om care face, demonstreaza si atrage masele dupa el, nu dicteaza si dispune, bucurandu-se de privilegii!!!) ai Europei si nu numai, care au trecut si mentin lumea intr-o criza artificiala menita sa concentreze bogatia in mainile catorva, prin saracirea marii majoritati, care se prefac a nu gasi solutii, sau sunt incapabili sa le gaseasca sau sa le implementeze, astfel incat sa curme suferintele oamenilor, continua sa fie la putere, in pofida lipsei lor de performanta (in afara de cea proprie…), credeti ca e logic, normal?! Singurul principiu care guverneaza azi, global, este care-pe-care!!! Care democratie, ce solidaritate, de unde principii de uniune?! Lor le trebuie resursele noastre, economia oricum e distrusa (ce mai functioneaza se poate lichida usor in nici 6 luni de zile), si se pregatesc sa finalizeze capodopera, cumparand pe nimic, de la anul, si terenurile (rapid, pe fondul saracirii cetatenilor)! Romania nu va mai fi decat un teritoriu, pentru convenienta impartita in regiuni, la cheremul cui va dori! Conducatorii nostri sunt doar supraveghetorii procesului, remunerati din smenurile locale, pe bani publici! Citeam ieri undeva ca doua firme de renume IT (private!!!) vor infiinta cateva mii de locuri de munca PRIN AJUTOR DE LA STATUL ROMAN?!?! Si investitorii “strategici”, tot pe banii nostri?! Si eu am o firma, ce ajutor mi-a dat statul roman, in afara de dreptul si obligatia de a plati taxe si impozite mereu mai multe si mai mari?! Si ca sa inchei, parastasul de un an al democratiei se face unei victime care a fost ucisa miseleste, dupa indelungi si mestesugite torturi!!! Cine s-a sesizat cand se intamplau acestea?!… Distinsul domn Isarescu spunea mai daunazi ca nu stie ce va urma ciclului economic actual!!! Chiar, stie cineva ce urmeaza dupa capitalism, ca nu s-a dovedit cu nimic superior “alorlalti”?! Si daca ziceti ca n-am dreptate, spuneti-mi si dovediti-mi cu ce s-a construit durabil in tara asta, in ultimii 23 de ani?! Ascult…

      1. Din pacate, comentariul tau arata exact asta: de vina sunt ceilalti… Niciun cuvant despre responsabilitatile noastre, ale fiecaria dintre noi si ale noastre, ca populatie, ca popor nu mai suntem de mult…