omul sfințește sutana, nu viceversa

Nu puține au fost ocaziile când am vorbit nu doar despre discrepanța enormă dintre secolul în care, oficial, trăim, și multe mentalități mioritice, întreținute cu sârg de biserică, ci și despre diferența între ce ar trebui să facă slujitorii domnului și adevăratele preocupări ale unora dintre ei, aducătoare de osânză pe burtă și merțane în garaje. M-am ferit mereu să generalizez, mai ales când am vorbit despre persoane, și am preferat să atrag atenția asupra unui fenomen. Și, din păcate, n-am dus lipsă de ”mostre” semnificative mai ales pentru instituție în sine.

Există, însă, și oameni care înnobilează sutana și nu o folosesc pentru beneficii personale. Despre ei se vorbește mai puțin, nu doar pentru că sunt mai rari, ci și pentru că tuturor li se pare că ceea ce fac e trecut în ”fișa postului”. Dar, privind biserica în ansamblu, e clar că nu e așa, ci, dimpotrivă, ca în absolut orice alt domeniu sau profesie, omul sfințește locul și nu viceversa!

Părintele Dan Damaschin slujește la biserica maternității Cuza-Vodă din Iași. Ar fi vrut să fie medic, dar, pe drum, a realizat că poate face bine celor din jur și în alt mod. Și nu, nu e vorba despre îndeplinirea pe bani a unor ritualuri creștine. Ci, așa cum s-a dovedit în timp, despre folosirea statutului pe care i-l dă anteriul pentru a deveni un catalizator al binelui din comunitate, pe care să-l canalizeze spre cei mai puțin norocoși. Astfel, a reușit să strângă bani pentru 10 case, pe care le-au ridicat voluntarii din jurul său. Mai întâi la Podolenii de  Sus, apoi la Cozia, iar de când e preot la maternitate, în mai multe sate din jurul Iaşiului. La Vișani a reușit să mobilizeze obștea să construiască 3 locuințe pentru părinții tineri, crescuți în centre de plasament. La Medeleni a pus umărul la ridicarea unui cămin pentru o mamă și cei 5 copii ai săi. Datorită inițiativei lui, aceștia nu vor fi răspândiți prin orfelinate. Tot el le-a cumpărat și-o vacă. În prezent, pentru a le încuraja pe femeile sărace să nu-și abandoneze pruncii, a convins oamenii din Valea Lupului să i se alăture pe șantierul din care se vor ridica 24 de locuințe sociale. ”Cum să-i ceri unei mame care a trăit toată viaţa pe stradă să-şi găsească un serviciu pe perioadă nedeterminată, să aibă locuinţă bună şi timp să crească copilul?”

În plus, printr-un proiect dezvoltat tot la inițiativa sa, ”Grăuntele de muștar”, 200 de școlari sărmani primesc în fiecare an rechizite, haine și încălțăminte. Tot din banii strânși de la enoriași, oferă 7 burse de studiu pentru elevi și studenți, orfani sau care provin din familii cu mulți copii.

Eu mă încăpățânez să cred că e vorba, pur și simplu, de menirea lui ca om. Iar preoția nu este decât mijlocul prin care a ales să-și manifeste iubirea pentru ceilalți. Pentru că, altfel, n-aș putea să nu mă întreb cum ar arăta țara asta dacă toți confrații lui ar face la fel. Și dacă el a reușit atâtea doar din banii strânși în ”cutia milei”, imaginați-vă ce s-ar putea face cu veniturile fabuloase ale instuției-mamă. Pe lângă sau în locul unor catedrale faraonice!

informații și foto: adevărul.ro

Categorii: timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to erlo Cancel reply


    1. Toată stima și lauda pentru OMUL Dan Damaschin, pentru umanismul și altruismul său. Întrutotul de acord că omul sfințește sutana și nu invers.
      În ciuda dictonului „nu se face primăvară cu o floare”, bine că mai există astfel de „flori”.
      Într-o altă ordine de idei, trebuie să te felicit și pe tine, Radu, pentru consecvența morală și etică, pentru subiectele abordate, integritatea cu care le analizezi și frumusețea stilistică cu care le îmbraci înainte de a le oferi lecturii.