Oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare

Pentru că de câteva ori am fost apostrofat că mie nimic nu-mi place, că am tot timpul ceva de obiectat, că  sunt cam cusurgiu din fire, că pe prea puţini îi consider a fi “nivelul” la care eu să mă înclin în faţa lor… Ei bine, iată! Voi încerca să împărtăşesc şi cu voi, din când în când, oamenii în faţa cărora m-aş ridica oricând în picioare. Şi nu e vorba de genii sau de cei care şi-au sacrificat vieţile pentru ceilalţi (deşi şi aceştia merită cu prisosinţă pălăria jos). Ci, în special, de cei ale căror gesturi, prin frumuseţea, normalitatea şi altruismul lor, dau un sens cuvântului “uman”!

Să încep cu o tânără atletă din America. Meghan Vogel. Ea a câştigat la Columbus, la o competiţie statală, cursa de 1600 de metri. Şi a luat startul şi la cea de 3200, la care avea mari şanse de victorie. Numai că, la un moment dat, o concurentă din faţa ei a căzut, epuizată. Mai erau 20 de metri până la linia de finish! Credeţi că Meghan a ocolit-o cu grijă şi a profitat de ocazie pentru a câştiga cursa? În acest caz n-ar fi avut ce căuta pe acest blog. Deşi sunt convins că cei mai mulţi ar fi considerat gestul ei ca fiind absolut normal.

NU! S-a oprit, a ridicat-o pe cealaltă alergătoare, a sprijinit-o şi, şontâc, şontâc, s-au îndreptat amândouă spre linia de sosire. Mai mult, Meghan s-a asigurat că fata care fusese până la incident în faţa ei, să treacă prima dunga albă de final, în uralele sutelor de spectatori de pe stadion, ridicaţi în picioare! Cele două au terminat cursa pe locurile 14 şi 15, şi urmau să fie descalificate, pentru că regulile concursului interzic ajutorul între participanţi (în ce lume trăim!)! Dar cele două au fost “iertate” de organizatori, impresionaţi şi ei de gestul lui Meghan.

Ştiţi ce-a spus eroina zilei, a cărei ispravă a ajuns rapid în toate jurnalele de ştiri din America şi, iată, şi în paginile unui blog din România? “Orice fată de pe pistă ar fi făcut la fel pentru mine, e ceva normal” – Oamenii frumoşi gândesc mereu frumos despre ceilalţi! – “E ciudat că toată lumea îmi spune că am făcut un gest teribil de bunătate şi folosesc cuvinte ca ‘umanitate’. Când le aud mă gândesc la oameni care salvează vieţile altor oameni. Nu mă consider un erou, am făcut doar ce trebuia să fac, ce era normal în acea situaţie”

Meghan Vogel, mă ridic în picioare în faţa ta!

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Bianca Cancel reply


    1. Extraordinar, uneori imi amintesc de ce mai am inca incredere in oameni. Un gest ca acesta reabiliteaza in ochii mei fiinta grosolana, animata de ambitii crude, de credinte absurde şi de pasiuni incerte careia de cele mai multe ori ii spunem fiinta umana. Ma ridic si eu in picioara si aplaud (cu ocazia aceasta toate “cazurile” de fair play din istorie)