oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare

Cazurile de persoane cinstite care, găsind pe jos un portofel plin cu bani, îl returnează posesorului sau îl duc la poliţie, nu sunt atât de rare pe cât ne-ar putea sugera absenţa unor astfel de ştiri în noianul de informaţii despre “nunta anului”, “botezul anului”, “divorţul anului”, “chiloţii drăguşencei”, “amorurile lui pepe”, “bolidul vreunei odrasle de manelist” etc. Nu foarte des auzi, însă, de oameni care caută într-un morman de gunoi pentru a recupera un obiect cu a cărui pierdere n-a avut nimic de-a face.

Iată povestea pe scurt a unui astfel de om. El se numeşte Gary Gaddist şi, 5 zile pe săptămână, strânge deşeurile din New York. Într-o dimineaţă, pe la ora 5, a găsit sub ştergătorul de la camionul său de gunoi un bilet pe care scria “Hello! Cred că inelul meu este undeva în camion. Mă puteţi ajuta să-l recuperez?” A sunat-o pe cea care-l lăsase şi a aflat ce se-ntâmplase.

Danielle Hatherley Carroll, profesoară de artă, care ţinea cursuri în aer liber, într-un părculeţ, a realizat pe la 3 noaptea că nu mai are inelul pe deget. O bijuterie frumoasă, valoroasă (cu 9 diamante) dar mai ales cu o semnificaţie aparte (era simbolul aniversării a 10 ani de căsătorie). A plecat chiar atunci să-l caute în coşurile de gunoi din părculeţ, convinsă fiind că nu poate fi decât într-unul din sacii cu resturi pe care îi aruncase în timpul lecţiilor de pictură. Evident, coşurile fuseseră golite. Ultima speranţă părea să fie camionul plin pe care l-a zărit parcat în apropiere. Şi pentru că nu era nimeni lângă el, a lăsat un bilet.

Ce şanse erau ca el să fie găsit de un om interesat cât de puţin de pierderea suferită de o străină? Ce şanse erau ca el să fie dispus să caute în sutele de saci de gunoi un ac în carul cu fân? Ce şanse erau ca el să nu vrea să păstreze inelul, odată găsit? În fond, la cum a fost descris, cred că i-ar fi asigurat o sumă echivalentă a câteva salarii bune.

Iată că s-a-ntâmplat ca Gary să fie acel om. Care, după câteva ore, i-a adus lui Carroll inelul recuperat. Acum, drept mulţumire, aceasta îi predă lucrătorului de la salubritate cursuri gratuite de pictură. Ceea ce, se pare, îi oferă acestuia o nouă perspectivă asupra lumii, după 12 ani în care principala lui preocupare a fost să strângă ce aruncă alţii.

Pentru toate astea, Gary Gaddist, mă ridic în picioare în faţa ta!

PS. Dacă vreţi să vedeţi poza mai mare, click pe ea.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Cine spune ca nu exista Ingerul pazitor ? Exista ! si pentru Danielle cat si pentru Gary , ea si-a gasit cveva la care tinea foarte mult el si-a “schimbat viata ” o poveste f. frumoasa , poate o dai la stiri , decat divortul >prigonitei bahmu>