Abia au trecut vreo doi ani în care Bucureștiul scăpase de haitele de câini agresivi. Și, implicit, de gălăgia făcută de ”iubitorii de animale” care au fost nevoiți să se resemneze cu ideea că prețioasele lor substitute de oameni nu mai pot mușca pe oricine îndrăznește să circule pe vreo alee mai lăturalnică, un parc mai pustiu sau o parcare mai întunecată. Deși s-ar fi putut întâmpla chiar și în centru sau pe vreo arteră extrem de circulată. Au trecut doi ani de când pot străbate, pe jos sau cu bicicleta, porțiunea dintre Casa Scânteii și Pasajul Băneasa fără să-mi stea inima-n loc la fiecare mișcare de tufiș. Deși, sincer, și acum mă uit cu multă atenție în jur, fie că sunt pe partea cu benzinăria, fie pe cea cu biserica. Tot de atunci nu mă mai trezesc la 3 dimineața urletele vreunui câine plictisit că nu trece nimeni printre blocuri, să aibă și el cu ce se distra.
Se pare, însă, că nu toți au avut norocul meu. Sau, mai degrabă, eu nu am avut ghinionul să am vecini ”iubitori” care să adopte de formă niște maidanezi, doar pentru a-i lăsa liberi pe stradă.
Așa cum s-a-ntâmplat în cartierul mult mai select, presupun, în care trăiește Andreea Marin. Da, acea Andreea Marin. Care, mai deunăzi, era cât pe ce să cadă victima unor astfel de ”cățeluși”, deranjați de faptul că femeia ținea morțiș să se plimbe cu bicicleta pe strada lor, de fapt a stăpânilor lor, care le-o dăduseră în grijă. Scăpată nevătămată, Zâna s-a certat cu proprietarii patrupedelor, avertizându-i că, dacă va mai fi pusă în situația respectivă, nu va ezita să se apere. Că nu se va lăsa sfâșiată doar de dragul lor sau al protejaților lor. Nu i-a jignit, nu i-a înjurat! Pur și simplu, le-a spus că o doare-n cur de asigurările lor că, deși s-au repezit la ea, era doar o formă de simpatie sinceră față de cea care intra în fiecare sâmbătă în casele a milioane de români.
Reacția ”iubitorilor” a fost, ca de obicei, stupidă și disproporționată. În loc să-și ceară scuze pentru situația în care au pus-o pe vecina lor și pentru teama pe care i-au provocat-o animalele, în loc să se bucure că, spre deosebire de țările civilizate, în România nu plătești pentru disconfortul psihic sau fizic pe care câinele tău îl provoacă altor cetățeni, persoanele au pus de-o petiție. În care, după ce bat câmpii (iar) despre refugii și lagărele de exterminare (de parcă asta era în discuție acum), despre corupție și hingheri, după ce o fac pe Andreea în toate felurile, semnatarii petiției punctează halucinant, acuzând-o pe vedeta de televiziune de atitudine violentă, incitare la ură oarbă și nediscrimnatorie, comportament dezonorant și anti-social!
Și încheie apoteotic, cerând, nici mai mult, nici mai puțin decât înlăturarea ”brutei” de la TVR. Ați ghicit, pe motiv că e remunerată din bani publici!
Cred că, dacă ar fi putut citi stupizeniile din petiție, până și câinii lor ar fi fugit schelălăind de acasă, ca să nu le moară de tot neuronii!
Am intalnit ,,iubitori de animale” care urau visceral oamenii,spunand ca pentru patrupezi ar face orice dar bipezii nu merita nimic altceva decat suturi.E un fenomen pe care nu il inteleg deloc.
iubiti cainii vagabonzi,vorba cintecului,sunt de acord,dar nu-i lasati pe strada,oameni buni si atunci toti ne-am simti mai bine,
asa , si unde sa-i ducem ???
de ce mai bine nu va implicatii cu totii sa adoptati , sterilizati in masa , in loc sa-i omorati !
ne confruntam de trei luni de zile cu un stres enorm legat de niste vecini”iubitori” de caini.Aveau un caine legat in lant in curte dar la Craciun au facut cadou plozilor o javra,de rasa,retreiver.Dupa ce l-au tinut in casa 4 luni,au ajuns la concluzia ca le consuma timpul si distruge prin casa si l-au legat de gard langa drumul european.Mai apoi,i-au pus pe amandoi intr- o cusca,la 3 metri de drumul european.De la inceputul lui aprilie de cand au pus javrele impreuna,nu mai putem sta in casa,noapte latra,ziua latra.daca ii desparte latra,daca vad o pasare ,latra.Va intreb acum…ce drepturi avem noi,iubitori de animale,dar nu iubitori de stres.Animalele alea sunt chinuite,stau de dimineata pana seara inchisi in cusca de 4mp,cine stie daca au apa sau mancare,vor atentie si o cer,prin latrat.Noi trebuie sa suportam sau cum???
Bun gasit,
Cu siguranta voi fi si eu alta “proasta” in opinia unora, insa am ales sa-mi cumpar casa in capitala si in functie de prezenta pe strazi a cainilor. Am fost atacata in cartierul Drumul Taberei de niste javre, dar erau multi, in asa fel incat am fost obligati, eu si prietenii care ma insoteau, sa mergem pe mijlocul bulevardului. Soferii au fost destul de intelegatori, desi am mers asa pana la statia de tramvai urmatoare. Ma tot intreb de ce nu inteleg toti oamenii ca exista posibilitatea sa fii atacat de cainii de pe strada fara stapan? Ce e de facut? Autoritatile nu isi fac treaba, s-a inteles. Ma gandesc sa devenim un fel de oameni “stres” pentru cei ce trebuie sa aiba grija de animalele fara stapan si nu o fac. Cum? Stand pe capul lor, dandu-i in judecata, solicitand anchete, fortandu-i sa munceasca conform fisei postului pe care il ocupa fiecare. Certurile intre oameni vor dainui, nu poti cere cuiva mai mult decat poate da. Dar asta nu inseamna ca cei care sunt platiti cu bani multi si publici poate tocmai pentru a avea grija si de siguranta omului si de animale, nu li se poate cere mai mult.
Intr-o astfel de lipsa de unitate si logica, zacand intr-o “neputinta” de a asculta si pe celalalt, necrezandu-i frica, spaima, nu vom putea evolua.
Mulțumim ție gazdã decenta si cu bun simț,pentru timpul si corectitudinea acordatã acestui articol…oaspeții.