nu e bine, lupule moralist, nu e bine!

Victor Ponta a greşit când l-a catalogat public pe un procuror român drept băsist și l-a acuzat că a făcut dosare politice. Nu cred c-a vrut să transmită cine știe ce mesaje subliminale prietenilor sau dușmanilor. Nu de alta, dar îl știu mai subtil decât specialistul în asemenea procedee de comunicare, TB. Și nici nu a atentat la libertatea justiției, pentru că nu-l cred atât de lipsit de inteligență încât să se laude cu asta la televizor. Eu cred că l-a luat gura pe dinainte. De fapt, şi premierul mi-a confirmat părerea, atunci când a recunoscut că nu trebuia să vorbească.

Dacă, în opoziție fiind, ți se iartă tuşele mai groase sau exagerările, scăpările sau afirmaţiile inoportune, când eşti la conducere trebuie să ai o mai mare responsabilitatea a mesajelor transmise. Atunci când ești premierul țării, nu mai poți împărți oamenii în băsiști și nebăsiști. Nu mai poți vorbi despre dosare politice. Nu te mai poți comporta ca și când nu ai fi o parte (și încă una semnificativă) a puterii. Luptele inter-palate nu mai pot fi tranșate în piața publică, ca o cafteală de cartier, pigmentată de vorbe aruncate-n vânt. Mai ales în văzul Europei, care și așa n-a fost convinsă nici anul trecut că astfel de dispute sunt specifice unei democrații.

De altfel, încrengătura politico-jurnalistică “de dreapta” abia aștepta o astfel de scăpare. A luat foc instantaneu și a  ridicat tonul, ultragiată, ca să se audă și în capitalele occidentale, unde imaginea premierului tocmai se redresase, în urma unor eforturi considerabile. De la jocuri de culise în interiorul partidului sau în al alianţei cu liberalii până la eşecul aderării la Schengen, toate i-au fost puse în cârcă premierului. Mai întâi de media apropiată Cotroceniului, apoi de însuşi locatarul acestuia. Care, după ce tună şi fulgeră împotriva infamului care a intrat cu bocancii în justiţia noastră neprihănită, recunoaşte senin că l-a sunat pe procurorul şef al României ca să-l tragă de urechi: “Nu e bine ce faci, domnule procuror!”

Dar cine eşti tu? Mama lui, tatăl lui, duhovnicul lui? Ce paragraf din Constituţie îţi dă libertatea de a certa un procuror general că nu e bine ce face? Asta nu e imixtiune în justiţie, nu? E doar un sfat prietenesc pe care i-l dai tu lui Nițu, aşa, pentru că-i vrei binele şi nu doreşti să-l vezi greşind profesional şi uman. Întrebat de unde ştia de intenţia acestuia (ah, ce scump va plăti moderatorul această neatenţie), TB dă un răspuns halucinant: “Păi nu aveam cum să nu știu pentru că… ăăă… se aflase!” Poftim? Știu că ne crezi proști și mulți chiar sunt, altfel nu învârteai tu țara asta pe degete timp de 10 ani.  Dar nici chiar așa. Ai auzit la coadă la wiskey că procurorul general e pe cale să pună capăt delegării lui Papici și te-ai repezit la telefon să-l ameninți, ca să aperi independența justiției?

Da, repet ce-am spus la început. Premierul a greșit gândind cu voce tare. Și nu-i face nimeni niciun serviciu, spunându-i altceva. Dar sigur Băsescu e ultimul om din lume care are dreptul să-l certe sau să se arate ultragiat de ingerința în justiție. După cum știm, asta nu l-a oprit niciodată. Şi ştiţi de ce? Pentru că dacă nu face zgomot, vor începe să se audă cum îi clănţăne dinţii de teamă că tot sistemul pe care l-a construit în parteneriat cu Macovei şi Morar va colapsa şi fragmente din el îi vor lovi când nu se-aşteaptă.