Mai ţineţi minte zicala strămoşească “cine are carte, are parte”? Uitaţi-o! Voi, cei care v-aţi născut după ’89 şi care n-aţi prea auzit-o, nu vă bateţi capul cu ea. E adevărat că nu se specifică de ce anume ai parte, dar experienţa proprie mă face să cred că e vorba de belele. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ţi se destupă mintea şi cu atât ai mai multă nevoie de răspunsuri. Cu cât citeşti mai mult, cu atât viziunea despre lume devine mai amplă, cu atât înţelegi mai multe lucruri şi, implicit, starea de angoasă este mai accentuată.
Dar, din fericire, noile generaţii scapă, încet, încet, de asemenea pericole. Responsabilizarea, desuperficializarea, înţelegerea, cunoaşterea sunt piedici serioase în parvenirea în viaţă şi sigur duşmani declaraţi ai societăţii tabloide şi consumiste multilateral dezvoltate. Cum spuneam, aleluia, devenim o populaţie ale cărei idei sunt aproape exclusiv generate şi transmise de televiziuni şi ai cărei eroi nu mai sunt Harap Alb, D’Artagnan, Căpitanul Nemo, Robin Hood, ci florin salam şi bianca drăguşanu. Povestitorii despre oameni şi vremuri nu mai sunt Jules Verne, Dumas, Steinbeck, Hugo (şi adăugaţi voi), ci măruţă, ionescu, capatos, artene, gherghe. În loc de gânduri, trăiri, idei, emoţii, imaginaţie… avem acum chiloţi, silicoane, curvăsăraie şi parvenitism. Dar destul cu consideraţiile, să trecem la cifrele care le-au inspirat:
Institutul Român de Studii Sociale a publicat rezultatele unei cercetări privind interesul românilor pentru lectură. 50% dintre cei intervievaţi nu au citit nici măcar o carte anul acesta, în timp ce 21% au reuşit să termine una, cel mult două. Desigur, în acestea intră, probabil, volumaşele care te învaţă cum să te prefaci ca să-ţi atingi obiectivele şi cum să-i tratezi pe ceilalţi ca să-ţi mănânce din palmă. Din totalul celor care au binevoit să răspundă, 15% au citit 5 sau mai multe cărţi, iar 11% au citit 3 sau 4 cărţi. Dacă scădem din aceste procente numărul celor care “înfloresc” interesul lor pentru cuvântul tipărit (din motive despre care am vorbit aici), rămânem nu cu puţini, ci cu înspăimântător de puţini. E adevărat că rata cea mai scăzută de necititori (32%) se înregistrează la categoria de vârstă 18-30 de ani. Probabil că aceştia au socotit şi manualele de şcoală sau facultate. Păcat, însă, că studiul nu i-a vizat şi pe cei de 8-15 ani. Sau au fost şi ei întrebaţi şi cercetătorilor le-a fost ruşine să publice rezultatele?
Nici nu ştiu dacă merită căutat un vinovat între părinţi. şcoală, televiziune sau edituri multimilionare care scot cărţi la preţuri prohibitive. Sunt toate la un loc. Nici nu ştiu dacă mai e ceva de făcut pentru a schimba situaţia. Asta ar presupune o reformare profundă a societăţii, a şcolii, a sistemului de reguli, merite şi valori care asigură reuşita în viaţă. Acum, serios, cine s-o facă? becali şi diaconescu?
Din nefericire trebuie sa amintesc , in context , si eu nu chiar o zicala dar oricum o vrba din batrani : PARCA-MI CITESTI IN GANDURI
Acum,sincer nu stiu ce sa zic..In mare aprte parintii trebuie sa gaseasca o modalitate prin care sa-i atraga pe copii spre “carte” in general,insa depinde si de copil,cred intr-o mica sau mare masura.Eu sincer pana sa ajung la liceu nu citisem nici o carte in afara de basme,povesti sau orice mai citeam prin clasele 1-4..Cam tarziu am citit prima mea carte si sincer imi pare rau ca nu am reusit sa citesc mai mult,insa nu-i timpul pierdut ,am timp sa recuperez…E mai bine sa incepi sa citesti inca de mic carti caci iti dezvolta vocabularul si iti formeaza si o oarecare cultura..
Eu si la 67 de ani am o medie de 4 carti citite pe luna!
Iar la TV ma uit numai la SF , la fel si pe Net!
Asa ca m-am izolat intr-o lume imaginara, cu cea reala ma intersectez rar!
Eu consider ca totul pleaca din famile. Depinde de parinti, de valorile pe care le insufla copiilor. In ziua de azi e mai simplu sa-i aprinzi televizorul sau calculatorul si tu sa-ti vezi linistit de treburi. De scoala nu mai vorbim, s-au pierdut multe pe parcurs, incepand cu interesul profesorilor.
Daca eu citesc, si imi place la nebunie sa citesc, e datorita tatalui meu , care a avut grija sa-mi puna cartile in mana. Si a facut o treaba foarte buna. Nu a fost profesor sau medic, a fost un muncitor intr-o fabrica, dar asta nu l-a oprit sa iubeasca literatura.
Trebuie gasiti vinovatii si facut ceva nu stiu ce dar trebuie !!!!!!!!!! Cred ca ai dreptate cu esantionul de 8-16 /am avut o discutie cu un “june ” (coret ar fi joian ) el mi-a relatat ca a a vut o disputa pe tema “cel mai mare scriitor francez ” el sustinea ca Jules Verne iar celalalt Balzac l-am lamurit cum sta traba cu fiecare dar vita nu citise pana atuci nimic nici de unul nici de altul si avea 16 ani si 10 la franceza pe ce baza nu stiu si ma mai mir ” ca fac uneori cu nervii “