M-am abţinut mult timp să comentez campania şi candidatura lui Nicuşor Dan. Din două motive. Primul: nu ştiam mai nimic despre el, decât c-a împiedicat dărâmarea unei clădiri fără însemnătate istorică sau arhitectonică, frânând un proiect de infrastructură necesar oraşului. Prin urmare, nu mă puteam exprima asupra intenţiilor, onestităţii şi seriozităţii lui.
Al doilea a intervenit când deja aveam motive să comentez: sunt câţiva oameni pe care îi respect şi care, din motive care-mi rămân obscure, îl sprijină vizibil şi uşor exaltaţi pe susnumitul. Şi nu vreau să-i jignesc, extinzând şi asupra lor judecăţile de valoare pe care le-am făcut vis-a-vis de campania candidatului lor, una dintre cele mai politicianiste, manipulative, lipsite de argumente şi agresive din cele urmărite de mine în ultimii 23 de ani. Şi, chiar dacă nu îi poate fi imputată în întregime lui, derapajele fiind, probabil, şi efectul supraentuziasmului unora dintre fani, nu poate fi scuzat în întregime, atât timp cât a permis asocierea numelui lui cu astfel de “strategii”.
Un astfel de derapaj a pus capăt tăcerii mele. Afişarea acestui mesh (în paranteză fiind spus, pentru cineva cu fonduri mici, mici, ca de independent, e cam mare meshul). În afara de faptul că majoritatea votanţilor susnumitului habar n-are de semnificaţia imaginii sau de detaliile istorice (din motive de vârstă, nu de alta), mi se pare uşor deplasat să foloseşti în campania electorală moartea a mii de oameni care chiar au luptat împotriva unui regim opresiv şi dictatorial. Oricât de corupt sau defectuos o fi “sistemul” ai cărui opozanţi convinşi se declară cei mai deschişi la minte decât noi, asocierea lui cu atrocităţile comunismului asiatic mi se pare… simptomatică pentru onestitatea şi realismul celor care o fac. Nu ştiu cine i-a botezat “fanaticuşorii”, dar nu cred că a greşit prea mult. Astfel, campania “intelectualistă” capătă accente groteşti şi uşor înspăimântătoare! Şi mai creepy pare fascinaţia şi lipsa de măsură a celor care nu văd derapajele politicianiste din ce în ce mai evidente ale celui care s-a pus pe calul alb din fruntea oştilor, folosind cele mai tipice tehnici de manipulare.
Azi a circulat şi un apel al staffului de campanie, prin care eram anunţaţi că, probabil (!!!), Nicuşor Dan va câştiga alegerile, dar va fi furat ca-n codru! O avea aceiaşi strategi ca şi băsescu în 2004? Totul ia dimeniuni uşor halucinante şi se îndepărtează enorm de ceea ce părea, la început, doar o benignă afirmare a unei atitudini care putea fi tradusă, parafrazându-l pe marele Gică Hagi, cam aşa: “să facem bine ca să nu fie rău”!
Şi cu asta, sper să nu mai simt nevoia să comentez ceva legat de toată această mobilizare civică, ce, poate, merita un obiectiv mai inalt.
@Raduherjeu – sunteti un om informat si cu experienta de presa. Cum puteti spune ca Tolontan e un sustinator al lui Basescu cand ziaristul care a descoperit si a insistat cu ancheta in cazul Ridzi a fost Tolontan? Iar cazul Ridzi a fost una dintre cele mai grele lovituri la nivel de imagine pe care le-a primit basescu
Tocmai ca sunt informat, stiu ce-a fost cu tambalaul Ridzi. A fost o lupta subterana in pedele, intre duduile presedintelui. Si Udrea s-a dovedit, ca intotdeauna, mai puternica. Trebuia scapat de Ridzi, care avea influenta cam mare asupra mezinei prezidentiale. E foarte simplu. Iar Tolontan a fost unealta perfecta. Dar e de notorietate ca el e un sutinator acerb al lui basescu. Iar caderea lui Ridzi n-a fost nicio lovitura de imagine. Dimpotriva, a demonstrat poporului ca justitia isi face datoria chiar daca e vorba de lideri portocalii. Sigur, astea nu se prea vad in afara, dar, cand ai informatii, e destul de usor de descifrat.