Moscova, OAU!

Sincer să fiu, nu știu ce așteptări aveam când am ajuns la Moscova. Sigur, văzusem și răzvăzusem poze din Piața Roșie. Și cam atât. Îmi imaginam, desigur, că nu poate să arate ca vreun oraș de pe la noi, chiar și numai pentru că a fost capitală imperială atâta timp. Dar trebuie să recunosc, spre rușinea mea pentru preconcepțiile avute, că eram pregătit mai degrabă pentru un aer oarecum provincial, pentru o pastișă mai low cost a marilor metropole europene: Paris, Londra, Viena. Și, ținând cont că situația economică a Rusiei, după prăbușirea URSS, n-a fost strălucită, bănuiam că asta se va reflecta și în starea generală a clădirilor. Nu puteam să mă înșel mai rău!

Oau! Adică Oau! Și din nou Oau! Cam asta a fost reacția mea când am ieșit din metrou, la câteva sute de metri de Kremlin. Și cam asta s-a întâmplat aproape pe fiecare bulevard, stradă, uliță, piață în care am ajuns. Ca impresie generală: ai senzația că, peste noapte, cineva dotat cu bagheta magică, a renovat din temelii tot centrul și câțiva kilometri în jurul lui. Oriunde te-ai uita, totul pare refăcut, cu materiale de cea mai bună calitate, ca și când un imens șantier ar fi fost deschis și închis în câteva zile. Mă gândeam că, la noi, dacă se apucă de renovat un bulevard, până ajunge la capătul lui, clădirile de la început trebuie din nou zugrăvite. Presupun că s-au cheltuit sume colosale pentru asta. Dar a meritat. Moscova arată Imperial. Inspiră forță, eleganță, civilizație. Este primul oraș în care, deși am mers 3 zile peste 75 de kilometri, nu am reușit să ajung la ”periferie”, la acele cartiere mai sărăcăcioase, ignorate de edili pentru că nu interesează pe niciun turist. Departe de centru, trotuarele arată impecabil, pietruite cu granit, iar clădirile sunt luminate.

Deși are și ea un fel de ”centru vechi”, cu străduțe ceva mai înguste, nu ai niciodată senzația de înghesuit. Construcțiile sunt bine proporționate, astfel încât ai mereu spațiu pentru privit. Din loc în loc, câte un părculeț îngrijit, luminat noaptea de poți citi dacă ai chef, se strecoară armonios între două alei.

Rușii știu să-și cinstească personalitățile. Nu numai că toate casele memoriale sunt, inutil să spun, renovate și semnalizate de la zeci de metri, dar la fiecare colț de stradă dai de câte o statuie a unui scriitor, compozitor sau actor celebru. Uite-l pe Pușkin, iată-l și pe Gorki, acolo-i Ceaikovski.

Trăind într-un oraș care respiră capitalism prin toți porii, moscoviții par să se fi împăcat cu trecutul. N-au mutilat clădirile sovietice, n-au distrus fațade pentru a înlătura simbolurile unui regim controversat, n-au negat contribuția unor oameni la ceea ce înseamnă astăzi Rusia. Pe Biblioteca de Stat încă tronează numele vechi, V. I. Lenin. Iar în fața ei, Dostoievski n-are nicio problemă să-i întâmpine pe (foarte mulții) cititori. E adevărat, însă, că până și clădirile construite în ultimii 100 de ani au gust. Nu sunt niște cuburi de beton gri. Ba chiar și cele care au inspirat Casa Scânteii de la București, au avut parte de arhitecți inspirați, care au încercat să combată prin detalii masivitatea construcției.

Am scris aici un articol separat despre bisericile moscovite, pentru că ele sunt foarte multe și dau consistență și omogenitate acestei țesături citadine. Dar știți ce sunt aproape la fel de multe ca și lăcașurile de cult? Teatrele! Incredibil câte sunt și cum, în fiecare seară, zeci de oameni așteaptă în frig să intre.

I-am găsit și un defect. Dar era inerent. Orașul e foarte aglomerat, chiar și în week-end. Cozi infinite de mașini așteaptă la fiecare semafor. Deși au o rețea de metrou care face inutilă orice deplasare cu autoturismul, moscoviții preferă să piardă ore bune în trafic. Mulți dintre ei o fac, probabil, pentru a-și etala bogăția, reflectată în mașinile de lux. Revenind la metrou, merită să vă păstrați 2 ore ca să vă plimbați cu el. Să vă dați jos în unele dintre stații și să le admirați. Eu am făcut asta, iar rezultatul e aici.

Am mai găsit un inconvenient. Nu prea sunt treceri de pietoni. Iar traversatul la întâmplare al unui bulevard cu 8 benzi s-ar putea dovedi mortal. Există subtraversări, e adevărat, dar sunt cam rare. De obicei stațiile de metrou servesc și acestui scop, dar, de multe ori, poți merge chiar și un kilometru sau mai mult pentru a putea traversa.

Să vă spun, însă, că e o curățenie incredibilă? Mai ales pentru spații circulate de mii de oameni pe oră? Că, deși coșurile de gunoi sunt o rara avis, nu vezi pe jos hârtii, sticle de plastic sau chiștoace? Sau să vă spun cum sunt destul de mulți polițiști pe străzi, dar mie, cel puțin, asta nu mi-a dat o senzație de nesiguranță, ci dimpotrivă?

Oamenii sunt amabili și civilizați. Deși la metrou e o aglomerație de neimaginat, nu se dau coate și toată lumea așteaptă să se iasă întâi din vagoane. N-ai să vezi niciun bețiv trântit pe undeva. Nici cerșetori nu sunt. Cel puțin nu cei cu care suntem noi familiarizați, murdari, cu copii în brațe, trăgând de tine să le dai un leu. M-au abordat, în schimb, două bătrânele și un tătăiuț, sărăcăcios, dar curat îmbrăcați, care mi-au cerut niște bani.  A, și nimeni nu ascultă la maxim manele sau orice altă muzică.

Evident, orașul e plin și de turiști. Și, dacă în octombrie, la 1-2 grade, nu prea aveai loc de ei, îmi imaginez cum o fi în iulie, august, când temperaturile sunt taman bune pentru cutreierat. Din câte mi-am dat seama, cei mai mulți dintre ei sunt cetățeni ai statelor din federația Rusă sau din cele care și-au declarat independența după prăbușirea URSS. poate și pentru că ei nu au nevoie de viză.

Prețurile sunt pe măsura statutului orașului. Sunt magazine de lux peste tot. E adevărat că multe sunt goale. Am intrat într-un fel de magazin universal, la doi pași de Teatrul Balșoi. Arhitectura era tipic sovietică, deci presupun că fusese un fel de Bucur Obor al nostru. Ei bine, erau zeci de vânzătoare, zeci de agenți de pază și câțiva curioși. Printre care și eu, care m-am strecurat rapid afară, pentru că toți mă urmăreau cu privirea. Adevărul e că nu arătam ca un om care-și permite să cumpere ce-au ei de vânzare.

Am întâlnit și 3 magazine pentru copii. Dar ce spun eu magazine? Niște coloși cu 4-5 etaje, în care găsești absolut orice ai nevoie pentru cei mici. Mai ales jucării. Cât vezi cu ochii! De toate felurile și pentru toate vârstele. Dacă mergi cu copilul acolo, trebuie să-ți programezi o excursie de-o zi! Și nu e sigur că nu vei fi nevoit să revii a doua zi.

În general, prețurile sunt mai mari decât la noi. Neavând supermarketuri în centru, chiar și mâncarea din micile magazine e destul de piperată. Dar, din fericire, sunt McDonalds-uri și Burger King-uri peste tot, În fața Kremlinului, subteran, e un mall cu 3 etaje. De deasupra nu se vede decât o cupolă din sticlă, cu statuia Sf. Gheorghe deasupra. La primul nivel poți mânca. Absolut orice-ți trece prin cap. De la fast-food, la preparate tradiționale de prin colțurile Federației.

Duminica, străzile și aleile din parcuri sunt spălate cu detergent, de către niște tractorașe colorate. Mai ales dimineața, mirosul și aerul rece îți dau o senzație incredibilă de prospețime. Că tot am vorbit de parcuri. Prin ele trec tineri cu stegulețe ale Maicii Rusia, pe care le oferă copiilor. De altfel, drapelele și celelalte însemne naționale sunt cam peste tot.

E foarte greu de ”povestit” Moscova. Ea trebuie neapărat văzută. Chiar și fotografiile sunt prea puține pentru a transmite realitatea. Așa că nu pot decât să vă îndemn s-o vizitați. Mai ales dacă iubiți peisajele urbane și arhitectura, monumentele și clădirile impozante.

PS. Click pe poze pentru a le vedea mari!

Categorii: călătorii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:



    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: