mda, “domnule” poliţist!

Vă spuneam că mă bucur când mai descopăr că există poliţişti fermi şi care aplică legea, indiferent de fiţele şi tupeul şoferilor, sau de marca autoturismului acestora. Evident, nu sunt foarte mulţi, şi nu toată lumea are norocul (sau ghinionul – depinde de unde priveşti) să-i întâlnească. Eu n-am avut experienţe neplăcute cu agenţii de la circulaţie. Un dintre ele, recentă, mi-a lăsat, însă, un gust amar! Mai avem mult până departe, noi, ca societate!

Vineri, mergeam şi eu cuminte spre premiera piesei mele “Autorul”, la Petroşani. Am ales varianta mai lungă de drum, dar mai pitorească, prin munţi, Brezoi-Voineasa-Vidra. După o serie de serpentine nu foarte solicitante, la o mică intersecţie, un echipaj de poliţie. Un nene cu caschetă îmi face semn să trag pe dreapta. Opresc regulamentar, cu semnalizare, mă dau jos din maşină. Nu tu “Bună ziua” sau “Hai salut” sau, de ce nu, “Să trăiţi!” :) Se prezintă scurt şi-mi cere actele. Eu, băiat bine crescut, îl salut. Nu răspunde. Fac repede o recapitulare în cap: faruri aprinse, check, centura pusă, check, ITP-ul la maşină, check, RCA-ul la zi, check, permisul valabil, check. Apoi: viteză, nu, că eram pe serpentine şi, oricum, nu mă grăbeam nicăieri. Depăşire, nu, că drumul era mai mult pustiu, şi, oricum, eram… exact!… pe serpentine :) Alcool, nu, că nu beau. Deci, curat ca lacrima şi un model de conducător auto, mânca-l-ar mama.

Eu, în naivitatea mea, am crezut că asta e de bine. Ce poliţist nu şi-ar dori ca toţi şoferii să fie corecţi şi să respecte codul rutier? :) Cine nu visează la şosele libere de tembeli vitezomani, beţivi, tupeişti, agresivi sau conducând vehicule care… cum se spune corect?… pun în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic? :)) Ei bine, agentul care m-a oprit pe mine n-a părut deloc fericit că nu-mi găseşte nicio vină. A întors actele pe toate părţile, de mai multe ori. Mi-a cerut şi buletinul, pe care l-a studiat şi pe faţă şi pe verso. Şi iar s-a uitat la talon, iar la carnet, iar la maşină. Cu o faţă înnegurată, de parcă ziceai că a prins un evadat general, care furase un microbuz plin cu copii de grădiniţă.

Într-un final, îmi întinde actele, îmi întoarce spatele, nu înainte de a emite din colţul gurii un “Mda!”. Nu tu “Mulţumesc”, nici “La revedere”, nici “Drum bun în continuare!” Am vrut să-i zic eu “o zi frumoasă şi dvs., domnule poliţist”, dar m-am gândit că nu e bine să superi organul aflat în exerciţiul funcţiunii, care, după cum se vede treaba, nu-i aduce prea multe satisfacţii :)

Alo, domnii şefi din IGP! Vreţi respect pentru uniforma voastră şi a subordonaţilor voştri? Încolonaţi-vă şi, în pas sprinţar, îndreptaţi-vă spre cel mai apropiat curs de bune maniere!

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: