A furat! Cu amândouă mâinile a furat! De unde ştii? Ştiu eu! Păi nu se vede c-a furat?! N-auzi că are numai van gogi pe pereţi? De unde bani? Şi are şi un miliard de dolari în Elveţia. Asta de unde o ştii? Cum de unde? O ştie toată lumea! Ce, eşti comunist şi nu crezi? Păi era el fraier să privatizeze Petromul şi să nu ia şi el, acolo, câteva milioane de parai? Sau autostrada aia Bechtel… eheeee… câţi saci de ciment o fi primit pentru ea! Cine crezi tu că ar fi fost tâmpit să nu facă asta? Toţi fură, ascultă la mine, dar el e tata la hoţi. De unde ştii? Hai că eşti prost şi mă enervezi, n-ai văzut ce termopane are la casă?
Acum 9 ani, Statele Unite au atacat Irakul. Motivul, bine mediatizat, era mai mult decât justificat: Sadam are în pivniţă nişte multe bombe chimice, radioactive, puturoase, cu care se pregăteşte, imediat după ce-şi bea cafeaua, să distrugă flora şi fauna necredincioasă, oriunde s-ar afla ea. Omenirea, cutremurată, ţinea pumnii strânşi, să ajungă soldaţii americani înainte ca dictatorul să armeze focoasele. Din Guatemala până în Tanzanica, din România până în Bangladeş, din Capul Bunei Speranţe până în Patagonia, toţi muritorii stăteau cu ochii pe cronometrul care număra clipele neştiute până când un individ cu mustaţă le va hotărî soarta. Oricum, din toate colţurile lumii, se auzeau şoapte îngrozite şi rugăciuni! Toată lumea ştia cam ce arsenal are liderul de la Bagdad. De unde? Cum de unde? Ştia şi gata! Unele lucruri se ştiu, chiar dacă nu-ţi aminteşti că ţi le-a spus cineva! A murit şi Sadam, a fost răvăşită toată ţara, a fost scormonit nisipul şi scos petrolul, ca să se vadă dacă nu a ascuns acolo bombele cele periculoase! Au trecut 9 ani! N-au găsit nimic! Dar nu s-a mai încurcat nimeni cu scuze sau explicaţii. Dreptatea fusese făcută! Chiar dacă nu pentru miile de kurzi ucişi din ordinul lui, chiar dacă nu pentru terorizarea propriului popor, chiar dacă nu pentru invadarea unui stat vecin. Dictatorul fusese executat. Nimeni nu ştie exact de ce, nici astăzi, dar toată lumea a răsuflat uşurată. Fusese salvată!
PS: Pentru proştii care nimeresc, din greşeală, pe acest blog. Textul de mai sus NU e o pledoarie pentru nevinovăţia lui Adrian Năstase, ci pentru o normalizare a justiţiei pe care ne simţim datori s-o facem cu toţii, din auzite, sau, dacă vreţi, după ureche..
Suntem manipulati pentru ca ne lasam , mai trebuie sa si gandim putin cand primim o informatie , sa nu avem idei preconcepute sa avem mintea deschisa si cugetul rece sa nu emitem judecati gratuite , este greu dar merita incercat
Sau judecam daca stim “pe surse” care sunt faptele…
Si sa judeci ca sigur a furat, si sa judeci ca sigur dosarul sau a fost “fabricat” la comanda cuiva mi se par ambele extreme. Eu sper ca justitia statului e corecta, cat despre cea a fiecaruia… Fiecare il “judeca” pe celalalt dupa cum e facut, dupa cum si cat poate adica.
cu alte cuvinte suntem cu totii usor de manipulat. noi, prostimea, nu avem acces la informatia reala, doar la crampeie de (dez)informatii. si cred ca e greu sa stam cu totii si sa luam in piept prezumtisa de nevinovatie si sa asteptam justitia sa vina ca o feciara legata la ochi si sa imparta dreptate. aceeasi justitie despre care auzim cat e de corupta. am castiga bine la loto daca am prezice cand anume justitia ar face dreptate pe bune. de asta poate ne si hazardam sa spunem mai degraba ca “se stie” ca “icsulescu” a facut asa si pe dincolo. de asta poate cadem asa de usor in plasa manipularii. mai intai aruncam un zvon, apoi ne justificam interventia pe baza zvonului. ” it is known, Khaleesi”, cum ar zice in poveste :)
oare crezi ca mai este posibila o justitie echidistanta si legata la ochi, precum in sculpturile de la palatul justitiei?
Evident, Simona, ca cei mai multi aomeni sunt victime usoare ale manipularii. Din multe motive. Dar meteahna justitie dupa ureche e veche. De pe vremea cand tarancile susoteau pe la colturi despre x si despre y… Stiau ele sigur ce-au facut acestea/acestia..