”deși mintea nu-și mai amintește, inima o face”

Ați auzit, desigur, de boala aceea cumplită, Alzheimer, care distruge mintea unui om și-l transformă într-un recipient golit, un corp fără amintiri și fără capacitatea de a recunoaște universul în care trăiește și oamenii dintr-însul. Ce poate fi mai cumplit decât să simți cum îți alunecă realitatea printre degete, cum fiecare dimineață te obligă să te confrunți cu din ce în ce mai multe părți necunoscute ale vieții tale? Când știi că ar trebui să știi, dar, totuși, nu mai știi cine e cel din fața ta. Și ce suferință mai mare pentru cei din jur decât să-l vezi pe suferind cum e acolo, dar, de fapt, nu mai e. Dar, uneori, unele lucruri sunt atât de puternice într-un om, încât nici măcar această afecțiune nu le poate distruge.

Melvyn și Dorys Amrine sunt căsătoriți de 60 de ani. Dar el nu-și mai amintește nimic despre nuntă. Sigur, asta s-ar putea întâmpla multora, dar Melvyn nu-și mai aduce aminte nici cum s-au cunoscut sau cine pe cine a cerut de nevastă/soț. De altfel, el nu mai știe foarte multe lucruri. Și numărul acestora se înmulțește îngrijorător, mai ales în ultimii 4 ani, după ce-a fost diagnosticat cu Alzheimer. Deseori nu se mai descurcă în propria casă. Și în plimbarea zilnică trebuie însoțit, altfel riscă să se rătăcească. Evident, lui Dorys nu i-a fost deloc ușor să-l vadă pe bărbatul pe care îl iubește de atâția ani cum se uită uneori la ea fără s-o recunoască. Și greu îi e să trăiască mereu cu teama că acesta ar putea da drumul la apă sau la gaz, uitând imediat de asta. Dar spaima cea mai mare a trăit-o într-o zi când Melvyn a dispărut de acasă. L-a căutat în jurul casei, dar fără succes. Așa că a sunat la poliție.

Doi ofițeri l-au găsit pe bătrân la 3 kilometri de locuința sa, mergând determinat pe marginea drumului. N-a știut să le răspundă celor doi cum îl cheamă sau care îi e adresa. Nici măcar unde se ducea. Știa însă, altceva: ce vrea să facă. Să cumpere un buchet de flori pentru soția sa, Dorys, pentru că a doua zi era Ziua Mamei, și el făcuse în fiecare an după ce li s-a născut primul copil. Și nu avea de gând s-o dezamăgească acum.

Polițiștii l-au luat în mașină și au mers împreună la un mall. L-au ajutat să aleagă florile (trandafiri albi, preferații soției), ba chiar au strecurat pe șest vânzătorului diferența de bani care-i lipsea lui Melvyn. După care l-au dus acasă, unde îl aștepta Dorys, extrem de speriată. Imensă i-a fost bucuria când l-a văzut întreg și nevătămat. Dar mult mai mare când a aflat de ce plecase de acasă. Nu-i venea să creadă că nu uitase de această zi și de acest mic ritual vechi de mai bine de jumătate de secol. ”E uimitor cum, deși mintea nu-și mai amintește, inima o face” a spus ea jurnaliștilor care au aflat de poveste și au transmis-o lumii. Adică și vouă, cei care citiți acum aceste rânduri :)

PS. Clicl pe poze pentru a le vedea mai mari!