Între două rufe spălate în public şi atârnate pe toate posturile de televiziune, naţiunea are parte şi de spectacolul economiei capitaliste pure, adică un fel de bursă dâmboviţeană, cu strigare, la care se vinde şi, să sperăm, se cumpără o făbricuţă, dar ce spun eu, un ditamai combinatul, pe vremuri fala şi mândria industriei româneşti, ajuns acum la mila investitorilor pitiţi în spatele lui Dan Diaconescu.
După proteste ale angajaţilor, greve ale foamei, demisii la nivelul directorilor şi mult, mult tam-tam mediatic, stimulat de FMI, guvernul se chinuie, în direct şi în exclusivitate, să scape de piatra de moară reprezentată de o companie cu datorii imense, dar cu un logo optimist: “perfecţiune în calitate şi afaceri” !!!
Spre tristeţea lui Dan Matei Agathon, se vorbeşte despre prima licitaţie televizată, uitându-se despre pionieratul în domeniu al anterior pomenitului fost ministru al turismului, când cu privatizarea unor hoteluri, vile şi gherete de pe malul însorit şi, pe atunci, incomplet manelizat, al Mării Negre.
Dar acesta e doar un amănunt. Important e că totul e le fel de transparent ca şi ecranul de televizor, aşa că nu vor fi prea multe crâcneli. Deşi, la cât circ a fost înainte, ar fi păcat ca el să se-ncheie brusc, odată cu ieşirea din patrimoniul statului a ultimei companii operaționale în domeniul petrochimiei.
În fond, se pot întâmpla două lucruri. Fie noul proprietar închide combinatul, pentru că mai are unul cine ştie pe unde şi nu vroia decât să scape de concurenţă, fie, dimpotrivă, aşa cum s-a-ntâmplat cu Sidexul sau cu Petromul, îl va face într-un an, doi să producă mai mult decât consumă. Lucru de care, după cum se pare, statul român este incapabil.
Până atunci, toată ţara aşteaptă cu sufletul la gură să vadă dacă viitorul preşedinte al României va ajunge şi noul proprietar al Oltchim, spre bunăstarea poporului otevist, care va beneficia de sodă caustică la preţuri reduse. .
