i-au condamnat! Așa, și?

În sfârșit i-au condamnat! Cum pe cine? Pe violatorii din Vaslui, ajunși celebri nu pentru c-au abuzat sexual de o tânără, ci pentru că un sistem de justiție șchiop și chior i-a lăsat bine merci acasă, înainte de a-i judeca. Ceea ce, evident, a fost speculat, până la urmă, de mass-media și transformat în subiectul fierbinte al verii caniculare. Tokșoaie peste tokșoaie, analiști care mai de care specializați în violuri, legi, Vaslui, numerologie, acupunctură și cosmetice, burtiere cât se poate de galbene și indignare cât cuprinde. Discuții serioase, mai puțin. Circ nițel mai mult, că ăsta vinde. Mai ales dacă e dublat de campanii împotriva abuzurilor (cui?), adică un alt fel de chemare la rugăciuni pentru ploaie!

În sfârșit, cum spuneam, mai de voie, mai de nevoie, judecătorii s-au urnit și i-au trimis pe inculpați la închisoare. Foarte bine au făcut! Era și mai bine dacă se întâmpla înainte de tot iureșul din ultimele luni, dar, ce să facem, suntem în România, unde nici iarba nu crește dacă nu e stimulată cu nițel scandal public. Așadar, teoretic, între 5 și 8 ani, fetele din regiune pot sta liniștite, nu riscă să fie violate. Cel puțin nu de către cei 7 bipezi pe care eu și ceilalți cetățeni plătitori de taxe îi vom hrăni, îmbrăca și adăposti de acum înainte. Asta dacă nu cumva, variantă extrem de posibilă, se vor apuca de scris cărți și bătut mătănii, pentru a scăpa mai repede. Sigur, cete de reporteri și moderatori întrebau în stânga și-n dreapta dacă pedepsele nu sunt prea mici. Evident, celor mai mulți așa li se par. Mici sau mari, contează cu adevărat? Nevoia de dreptate a nației a fost satisfăcută! Așa, și? Sau, cum se-ntreba marele Constantin Tănase, și cu asta ce-am făcut? 

N-am auzit pe absolut nimeni vorbind în toată această perioadă și, cu atât mai puțin, azi, în ziua condamnării, despre o carență de neînțeles a verdictului. Nicăieri, în cele 24 de pagini ale sentinței nu se stipulează obligativitatea unui tratament psihiatric aplicat pe perioadă îndelungată celor 7 condamnați. Așa cum cred cu tărie, antropoizi de genul celor de care vorbim au o problemă la mansardă, nu la anturaj, la alcoolemie sau la nivelul de educație. Care, oricum, nu au de ce să fie considerate vreodată circumstanțe atenuante. Pur și simplu, au câteva circuite scurtcircuitate în ceea ce oamenii de știință presupun că s-ar găsi în fiecare mamifer terestru, creier. Cine crede că un număr de ani petrecut după gratii le înlocuiește, pur și simplu, cu unele noi, e, hai să fim eufemistici, naiv. Cine își imaginează că viața dusă de aceste brute în pușcărie ”le va băga mințile-n cap”, nu înțelege mai nimic din ce se-ntâmplă în jurul lor. Vor ieși mai animale decât au intrat. Iar întrerupătorul acela, care ar fi trebuit să-i împiedice să facă rău unei alte ființe doar pentru a-și satisface instinctele primitive, va rămâne ars! Pentru că așa ceva nu se repară cu ani de detenție. Ăștia sunt foarte buni pentru a proteja o vreme societatea. Dar, exceptând cazul în care i-ar ține acolo până la moarte sau i-ar castra (deși cred că mulți s-ar transforma în criminali, compensând impotența legal dobândită), mai devreme sau mai târziu, cei mai mulți dintre ei vor recidiva. Și singura soluție pentru le scădea numărul este tratamentul de specialitate.

Dar, așa cum se vede, nu doar mentalitatea apărătorilor violatorilor a rămas în secolul 18!