gânduri de pe bicicletă – ziua a şasea

– dacă intraţi în Herăstrău pe la Casa Scânteii, nu uitaţi să ridicaţi capul din pământ. Au înflorit castanii!
– ştiţi cât costă o jumătate de oră de dat cu segway-ul? Aproape preţul pentru o săptămână al întreţinerii şi hrănirii unui copil aflat în îngrijirea unui asistent maternal! Inutil să vă spun că toate aparatele erau închiriate.

-un bărbat a lipit telefonul mobil de burta prieteniei/soţiei sale gravide. Dă doamne să nu fie manele!
– de câte ori trec pe lângă mesele de ping-pong, mă întreb cum nimeresc sportivii ăştia să dea cu paleta în minge şi nu cu cealaltă mână, în care au ţigara
– lângă cele 3 tomberoane (mă rog, eurocontainere :) pentru colectarea selectivă a gunoaielor, hârtie, sticlă, plastic, un om nedumerit a lăsat o lădiţă de lemn.
– va trebui ca primăria să pună bănci mai lungi. Pe astea de acum nu mai încap doi oameni şi tabletele lor
– Michel Sardou zice în urechile mele…”Vivre et mourir en alternance/Porter un masque en permanence/…/Vivre et mourir en permanence”