fabulă pentru cei care vor să devină înţelepţi

Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea. Astfel, plecară la drum toţi trei cu urecheatul lor.

Trecând prin primul sat, lumea comenta: “Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu”.

Atunci, femeia îi spuse soţului: “Nu vom permite ca lumea să vorbească urât despre copil”. Bărbatul coborî copilul şi se urcă el. Ajungând la următorul sat, oamenii murmurau: “Priveşte acest tip neruşinat; lasă copilul şi sărmana femeie să tragă măgarul, în timp ce el merge foarte comod pe animal”.

Atunci, luară hotărârea să o urce pe ea pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul trăgeau de frâu. Trecând prin al treilea sat, locuitorii vorbeau în barbă: “Săracul om. După ce că munceşte toată ziua, trebuie să ducă femeia pe măgar… Şi bietul copil, ce să aştepte de la o astfel de mamă!”

S-au pus de acord şi au urcat toţi trei pe măgar, pentru a-şi continua pelerinajul. Ajungând în satul următor, au auzit locuitorii zicând: “Sunt nişte bestii, mai bestii decât măgarul care îi cară, îi vor distruge coloana “.

Până la urmă, au decis să coboare toţi trei şi să meargă alături de animal. Dar, trecând prin satul următor nu puteau să creadă ceea ce vocile spuneau surâzând cu superioritate: “Priviţi la idioţii ăştia trei: merg pe jos, când au un măgar care ar putea să-i ducă”.

PS. Iată o povste cu tâlc despre cei care vor să fie înţelepţi. Eu vreau, sincer, dar nu cred c-o să reuşesc vreodată. În cel mai fericit caz, eu aş dărui măgarul altcuiva şi gata :)

PPS. Fabula, desigur, nu-mi aparţine, ci face parte din înţelepciunea populară care a pus stăpânire pe internet :)

Categorii: poveşti cu tâlc
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Eu as fi lasat mai intai copilul pe magar,avand in vedere scopul nostru de a realiza pelerinajul respectiv,si nu as fi tinut sub nici o forma cont de gura lumii care oricum nu mi-ar fi ajutat cu nimic familia,
      Apoi,pe masura ce copilul era bine si odihnit,cu randul as fi folosit magarul,selectiv in functie de nevoile si puterile fiecaruia,primordial fiind fireste copilul.
      Celor care ar fi comentat ,le-as fi propus sa -mi imprumute magarul lor.
      In caz de refuz,toti trei am fi avut constiinta impacata
      si o lectie bine invatata :
      Asertiuni posibil valabile :
      Nimic nu este ceea ce pare a fi !
      Gura satului nu o acopera decat tarana!
      Nu poti niciodata sa multumesti pe toata lumea !
      Fiecare stie ce are in ograda lui, vecinii doar privesc peste gard !