Cred că toţi avem câteva expresii care ne enervează. Mai ales când sunt nişte şabloane lingvistice, fără nicio acoperire logică, preluate mecanic de la părinţi sau televizor. Dar pe care mulţi le folosesc mai ales când vor să iasă neşifonaţi dintr-o situaţie mai dificilă. Ei bine, iată-le pe cele care mă irită pe mine cel mai tare. Ordinea e aleatorie :)
Nu judeca (sau nu-i judeca pe ceilalţi)
Conform DEX-ului: A JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chîbzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica.
Îmi cer scuze dacă am senzaţia că exact acest proces mă deosebeşte de animale. Problema e că noi judecăm prea puţin, nu prea mult. Eu vreau să-i judec pe ceilalţi, adică să-i evaluez prin filtrul valorilor în care cred şi să trag anumite concluzii, pe baza cărora voi clădi (sau nu) raporturile mele cu ei. Toţi o facem. Unii, însă. sunt prea ipocriţi pentru a o recunoaşte.
Toţi suntem unici
Da, da. Noi şi cele câteva miliarde care s-au perindat pe Pământ de când au coborât din copaci”. Dacă am fi atât de “unici”, psihologii ar deveni neputincioşi în faţa catralioanelor de scheme mentale şi comportamentale. Şi munca lor n-ar putea fi bazată, în (prea) mare parte, pe aplicarea unor şabloane. Unici au fost Da Vinci, Beethoven, Van Gogh şi câţiva ca ei. Pentru restul s-au inventat moda şi Piramida lui Maslow!
Fiecare om merită respect
Respectul se câştigă, nu se primeşte ca dar de naştere. Simplul fapt că ai apărut pe lume nu e meritul tău şi, prin urmare, nu îţi garantează respectul nimănui. Iar faptul că, fără să te cunosc, aleg să te tratez cu respect se datorează bunului meu simţ şi nu vreunui drept inalienabil de-al tău.
Orice om are dreptul la o opinie care trebui respectată
Orice om e liber să aibă o opinie. Asta nu înseamnă că ea trebuie respectată doar pentru că există şi a fost emisă. Mai ales că, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu e originală. Ca şi mai sus, opinia trebuie să aibă o valoare oarecare pentru a merita respectul celorlalţi.
Nu m-am gândit/N-am fost atent/N-am vrut să spun/fac asta
Şi asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? Unei gândiri greşite (din punctul meu de vedere) i-aş putea opune un raţionament, un argument, un mecanism ideatic logic prin care să te conving s-o eviţi altădată. Unei “nongândiri” ce i-aş putea opune?
Şi-apoi, de când lipsa de atenţie, de grijă, de interes, de responsabilitate, de cunoaştere a semnificaţiilor cuvintelor/gesturilor, de evaluare a efectelor acestora, e considerată circumstanţă atenuantă? Dimpotrivă, mi se pare cât se poate de agravantă!
Nu am făcut-o intenţionat
Oamenii îşi fac cel mai des şi cel mai mare rău din cauza lipsurilor de care am vorbit mai sus, nu intenţionat. Faptul că nu eşti un psihopat/sociopat care-mi face rău cu bună ştiinţă s-ar putea să nu mă consoleze prea mult! Şi sigur nu-ţi va anihila greşelile!
Fiecare face ce vrea cu banii săi.
Desigur, mai ales dacă i-a câştigat cinstit. Dar asta nu înseamnă că nu pot evalua (vezi capitolul “judecată” de mai sus) caracterul, personalitatea şi valorile cuiva (şi) în funcţie de cum îşi cheltuie banii.
…dacă pot să spun aşa.
Şi iată c-ai putut să spui chiar aşa, înainte de a te întreba dacă poţi!
*
Pe voi ce expresii vă enervează? :)
Pe mine tare ma enerveaza expresia
“Despre ce vorbim ?” care tinde sa devina argumentul suprem intr-o discutie si care trebuie sa te doboare fara drept la replica. E lovitura decisiva.
Nu e un cliseu clasic, dar tinde sa devina un semn de punctuatie in orice discutie, de la analiza Steaua vs Astra de la piata pana la discutiile docte din studiourile televiziunilor de stiri.
BIANCA , DEJA M-AI JUDECAT SI TI-AI FACUT SI O OPINIE , DACA M-AI CUNOASTE PROBABIL AI RECURGE SI LA “N-AM VRUT SA SPUN ASTA “, DAR E DREPTUL TAU SI FELUL TAU SA FII ASA , DAR TE INTREB UNDE E ACEA “INALTARE SPIRITUALA ” SI CUM TI-AI “IMBUNATATIT SUFLETUL ” ? PE MINE NU M-A DERANJAT , PENTRU CA EU NU CER RESPECT , NICI OPINIA NU E IMPORTANTA , EU NU AM NEVOIE SA FOLOSESC EXPRESII CARE SA MINTA CA “N-AM VRUT , SAU N-AM GANDIT” , ETC., EU CAND SPUN CEVA RAU ASA AM VRUT SA SPUN , IAR DACA AM GRESIT SPUN “IARTA-MA “, SIMT CA MA APROPII MAI MULT DE DUMNEZEU DACA SUNT UN OM SINCER , CURAT CU SUFLETUL .
Emina, desigur că te-am judecat, așa cum o faci și tu, atunci când atribui niște epitete oamenilor care aleg să-și exprime sentimentele, fie ele de regret sau de orice fel, prin mai mult de un/câteva cuvânt/cuvinte ”de bază”. Cel puțin, asta am înțeles eu din rândurile tale, dar cred că nu pot fi condamnată că mi-am format o opinie, care, așa cum am scris în postare, poate fi și greșită. Eu pot să afirm că mie până acum mi-au făcut mai mult rău persoanele care mi-au vorbit puțin, poate pe principiul ”Câinele care latră nu mușcă”. Dar, desigur, tu ai alte experiențe de viață și ăsta este tocmai unul din motivele pentru care continui să susțin că fiecare dintre noi este unic. Cât despre ”înălțarea spirituală” și ”îmbunătățirea sufletului”, nu cred că pot câștiga mare lucru printr-o postare pe blog, cert este că nu am fost nici ironică, nici răutăcioasă cu tine, ci doar am fost sinceră privitor la percepția creată mie de postarea ta. Ceea ce, contrar a ceea ce scrii, te-a deranjat, doar că ți-e greu să recunoști. Nu am înțeles ce treaba avea respectul în toată chestia asta, nu cred să fi manifestat lipsă de respect față de tine. Dacă tu așa ai simțit, atunci te rog, iartă-mă. Vezi, nici mie nu mi-e greu să-mi cer iertare.
Da, orice om e liber să aibă o opinie. F buna argumentatia de la fiecare expresie, subscriu. Eu nu cred ca are sens o eventuala incercare (pe care n-am s-o fac, pentru ca si eu cred in majoritatea argumentelor prezentate) de a te convinge ca n-ar trebui sa te irite aceste expresii, sau sa ai alt punct de vedere, Asa e, orice om e liber sa aiba o opinie. Toti ii judecam pe ceilalti, putini o recunoastem. Am o singura rezerva, ca nu cumva tot judecandu-i pe ceilalti sa nu ne transformam in niste instante morale, care le dau reject sau accept oamenilor in functie de cat de “puri” sunt, cat de bine corespund idealurilor/modelelor noastre, care nu accepta nici o greseala (stiu ca cica se scrie intr-un cuvant, pe mine nu m-a convins aceasta regula) din partea lor, care nu accepta explicatii de genul Nu m-am gândit/N-am fost atent/N-am vrut să spun/fac asta/Nu am făcut-o intenţionat (desi s-ar putea sa exprime o sincera parere de rau). Unei “nongândiri” ce i-ai putea opune? Poate putina intelegere in prima faza fata de parerea de rau exprimata? Si abia ulterior distantarea de respectiva persoana?
Cine vrea sa fie o instanta morala, f bine, orice om e liber să aibă o opinie. Eu nu voi incerca sa schimb opinia nimanui, Fiecare e liber sa-si traiasca viata cum vrea, sa se enerveze, sa-si traiasca sentimentele si emotiile pentru ce considera valoros in viata. Dar poate ca exista un pericol ca tot judecandu-i pe ceilalti dupa “masurile” perfecte din capul nostru sa pierdem din vedere nuantele, sa devenim rigizi si incremeniti in aceleasi si aceleasi idei (care poate sunt pure si frumoase in ele insele, dar aplicate mereu si mereu tuturor oamenilor, fara exceptie, risca sa se demonetizeze). De exemplu, pot sa ma astept ca un politician sa actioneze dupa valorile in care cred, dar sa ma mai si enervez daca nu o face… mi se pare mult prea exagerat. Deoarece nu cred ca e realist sa ma astept din partea lui la altceva. Stiu, daca toti am gandi altfel…
Am simtit nevoia sa fac acest comentariu, chiar daca stiu ca va fi “combatut” activ. Citesc regulat blogul, n-am mai comentat demult, dar acum am simtit nevoia. Fiecare are dreptul la o opinie, deci si eu, si tu, si oricine. In rest, f interesant blogul, subiectele alese si comentariile, ca si recomandarile de filme.
Parerile de rau, scuzele si cererile de iertare se formuleaza ca atare, nu se camufleaza in formule puerile, pentru menajarea propriului orgoliu. In rest, fiecare e propria instanta morala. Si in ceea ce-l priveste, si-n ceea ce-i priveste pe cei cu care interactioneaza. Si pe care ii accepta sau ii resping pe baza criteriilor valorice personale. Oricat de incremenite si rigide ar fi.
Eu cred ca sunt un pic inexacte expresiile, iar comentariile puțin…tendențioase. Iată de ce:
”Nu judeca”, luat stricto sensu, evident că este o aberație dacă te referi la specia umană, căci, așa cum bine ai spus, tocmai judecata ne deosebește de animale. Însă esența corectă a expresiei este ”Cu ce măsură vei judeca, cu aceea vei fi judecat” (n-aș putea să precizez acum cu exactitate originea expresiei, deși aș putea da o căutare pe Google, dar este unul din preceptele de bază ale creștinismului). Ideea este că întotdeauna este mai ușor să judeci acțiunile altora decât cele proprii, cu alte cuvinte ”Mai ușor este a vedea paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul tău”.
”Toți suntem unici” ar însemna, de fapt, ”Fiecare este unic”…cu excepția gemenilor identici (deși, chiar și în cazul lor, doar ADN-ul este identic!), ceea ce nu este neadevărat. Din această cauză se spune că ”nu există boli, ci bolnavi”, de aceea nicio haină nu se așază la fel pe două persoane diferite, cât despre trebuințele fiecăruia…
”Fiecare om merită respect” ar trebui să însemne ”Fiecare om merită să-i fie respectate drepturile”, pentru că noțiunea de ”respect” este destul de ambiguă (dacă îl salut sau îi răspund politicos înseamnă că-l respect, nu?).
”Orice om are dreptul la o opinie care trebuie respectată” este, practic, o inversiune care distorsionează sensul inițial al expresiei ” Trebuie respectat dreptul fiecărui om de a avea o opinie”…care poate fi și greșită, ceea ce nu însemnă că îi respect opinia, ci că îl las să și-o exprime, după care îmi susțin propria opinie, la care am și eu dreptul. Legat, într-adevăr, de ceea ce am scris mai sus.
”Nu m-am gândit/N-am fost atent/N-am vrut să spun/fac asta” face parte, evident, din ”arsenalul” de ”circumstanțe atenuante”, pe care suntem cu toții, sau poftim, ca să nu fiu acuzată de generalizări nejustificate, mulți dintre noi, tentați să-l utilizăm atunci când producem cuiva o supărare în mod neintenționat. Evident că asta ar putea să nu aibă ca efect diminuarea supărării, dar măcar denotă din partea celui ”vinovat” că are o părere de rău asupra celor petrecute și că îi pasă de starea celuilalt. Sunt sigură că acei care produc supărări cu intenție nu se mai obosesc să se justifice, în cazul fericit când nu-ți fac ”Sâc!”. Și nici măcar nu e nevoie să fie sociopați/psihopați (ăștia tot mai au o scuză, sunt cazuri de patologie clinică), răutatea omenească nu are limite uneori.
”Nu am făcut-o intenţionat” este legată, desigur, de ce am scris mai sus.
”Fiecare face ce vrea cu banii săi” este, bineînțeles, foarte adevărat. Iar faptul că eu îmi formez o opinie legat de modul cum își cheltuiește banii cineva poate, la o adică, să facă parte din dreptul meu la opinie («vezi capitolul “judecată” de mai sus»), dar poate fi interpretat și ca o oglindire a expresiei ”Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”. Altceva ar fi însă dacă mi-aș exprima părerea despre ce face altul cu banii mei (eu-individ, eu-națiune).
”…dacă pot să spun aşa” face parte din clișeele folosite atunci când se vrea transmiterea unui mesaj cu conotații negative într-un mod mai agreabil, așa că nu înțeleg de ce e atât de mare supărarea. E ca și atunci când cineva mă întreabă ”Pot să-ți spun ceva?” și-mi vine uneori să răspund ”Ia încearcă, vezi, poți (vorbi)?”. Din păcate sau, dimpotrivă, din fericire, limba română e atât de bogată în sensuri, încât ne este la îndemână să devenim ironici, răutăcioși, uneori chiar în mod gratuit, ceea ce, desigur, nu va duce la înălțarea noastră spirituală și nici la îmbunătățirea sufletească …dacă pot să spun aşa (și chiar pot!)
# EMINA Îmi pare rău pentru tine, cred că ești o persoană foarte frustrată. Nu vrei să privești și altfel decât cu înverșunare ceea ce te înconjoară?
E induiosator cum ai vrut sa-mi explici de ce n-ar trebui sa ma irite expresiile respective.
Cand am spus “nu judeca”, m-am referit exact la “nu judeca daca nu vrei sa fii judecat”, sau la varianta ta. Aceeasi prostie religioasa, care merge mana in mana cu “fericiti cei saraci cu duhul” sau “crede si nu cerceta”. Accentul e pus pe inhibarea judecatilor de valoare care, doamne fereste, i-ar putea face pe unii sa se indoiasca de “adevarurile” crestine. Indiferent de caz, n-are nicio legatura cu incapacitatea unora de a se autoevalua. Aleia i se potrivesc alte expresii, precum cea pomenita de tine.
Nu, nu suntem unici. hainele stau la fel pe milioane de oameni. E un argument hilar. Faptul ca ADN-ul difera putin nu inseamna ca suntem unici. Modul in care gandim, actionam, evaluam… astea ne diferentiaza. Sau nu. Putina sociologie a multimilor lamureste imediat dilema.
Iar in rest, ai incercat sa traduci tu expresiile. Din pacate pentru tine, oamenii nu vor sa spune ce crezi tu, atucni cand folosesc aceste expresii. Altfel, n-ar deranja stupiditatea lor, ci doar incapacitatea de a se exprima corect. Din pacate, cand oamenii spun ca fiecare merita respect, inteleg exact asta. Ca ei merita respect pentru ca exista.
Asa cum tu ai senzatia ca, daca folosesti sabloane precum “inaltare spirituala” si “imbunatatire sufleteasca”, mesajul tau va fi mai profund si mai “valabil”.
Mă bucur că te-am “înduioşat”, deşi “n-am vrut”. Din fericire pentru mine, oamenii din jurul meu, când folosesc aceste expresii care te deranjează atât, vor spune exact ceea ce cred eu ca spun, adică vor “spune” ceea ce aleg eu să înţeleg. De aici e toată diferenţa între punctele noastre de vedere. După cum scriam şi mai sus, “limba noastră-i o comoară”, deci dacă vrem musai să vedem doar partea negativă a unei expresii, pe aceea o vom şi vedea mereu. Cât despre “înălţarea spirituală” şi “îmbunătăţirea sufletească”, chiar n-am ştiut ca sunt şabloane. Am crezut că, deşteaptă în capul meu cum sunt, uite ce expresii pacifiste am găsit! Şi chiar, ce-i aşa rău cu şabloanele astea? Unul din sensurile cuvântului “şablon” este “Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile”. Până la urmă, când “judeci” tu oamenii la ce te raportezi? Tu însuţi eşti un şablon, ca fiecare dintre noi.
Oi fi un sablon, dar sunt autoconstruit, nu preluat pe bucati (sau cu totul) din altii… la fel de unici ca si mine.
Si da, diferenta dintre noi e ca tu iti imaginezi ca oamenii spun ce vrei tu sa crezi ca spun, pe cand eu sunt interesat de ce au vrut ei sa spuna cu adevarat si ce vor sa ascunda prin expresiile/sabloanele enuntate. Desigur, tu vei fi mai fericita, pentru ca ceilalti vor fi mereu exact asa cum alegi tu sa fie. De altfel, si crestinismul se bazeaza exact pe asta.
Scuze Radu, dar am sarit de pe scaun cand am vazut ca acorzi bibliei expresii care nu se gasesc in ea. Nu ti-ar strica ceva cultura generala, biblia e cea mai vanduta carte din toate timpurile. Si cauta o traducere actuala, nu cea de 100 de ani. E plin pe net de traduceri.
Eu iti dau aici doar un verset : “cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21)
Mi se pare deplasat sa spui ca cititul bibliei inseamna “cultura generala”. Iar faptul ca e cea mai vanduta … spune destul despre oameni.
Faptul ca biblia este cea mai vanduta carte nu-i da valoare! Si inclin sa cred ca nici macar nu-i cea mai vanduta carte. Sau poate si aceasta sintagma este una falsa care circula drept mare adevar…? Biblia se gaseste in fiecare camera de hotel (asta nu inseamna ca e citita, ci doar sta intr-un sertar). Dar daca ne gandim mai bine, poate abecedarul este cea mai raspandita carte, iar asta chiar e citit. Fara abecedar nu poti citi biblia :)
FOARTE , FOARTE BINE SPUS , ACESTEA SUNT EXPRESII FOLOSITE DE OAMENI CE TRAIESC IN MINCIUNA , NECINSTE SI CARE ISI IMAGINEAZA CA SUNT CINEVA DACA SUNT CAPABILI SA JONGLEZE CU EXPRESII CARE POT MASCA CEEA CE SUNT DE FAPT EI , DAR PE CINE PACALIM , CA DOAR VORBA SIMPLA E LA BAZA ORICUI , CE SE ADAUGA IN PLUS E FIE O INFATUARE , FIE O MINCIUNA .