estu’, vestu’ şi românii dintre

Crescând într-o ţară închisă, aşa cum era România comunistă, nu e de mirare că primul meu “şoc” cultural, prima mea “revelaţie” despre lipsa de universalitate a ceea ce e social acceptat şi considerat ca normă comportamentală, a venit citind Shogunul lui James Clavell. Mi se dezvăluia o lume fascinantă, atât de deosebită de cea în care trăiam, încât mi se părea ireală. Ştiu că m-a surprins un aspect al vieţii cotidiene din îndepărtatul orient de atunci: râgâitul după masă. La mine în casă (şi nu cred că eram unici), un astfel de gest ar fi atras, în cel mai fericit caz, o exilare în dormitor, dacă în culpă ar fi fost un copil, şi o vădită dezaprobare şi o etichetă usturătoare lipită mental, dacă vinovatul ar fi fost adult. Ei bine, am descoperit în cartea sus pomenită că acelaşi gest era considerat în alt colţ de lume şi-ntr-o altă epocă, o dovadă de apreciere la adresa calităţii bucatelor şi a măiestriei gazdei.

Atât de tare m-a uimit această diferenţă între mentalităţile celor două civilizaţii, încât am ajuns s-o dau ca exemplu de fiecare dată când mă confrunt cu opacităţi mentale şi judecăţi de valoare superficiale, bazate doar pe experienţa personală. Mai târziu aveam să aflu că există astfel de discrepanţe între modurile în care văd lumea oameni mult mai apropiaţi din punct de vedere geografic şi cu un background istoric ceva mai asemănător.

Am descoperit acum câteva desene simple, care sintetizează extrem de eficient deosebirile dintre civilizaţia orientală şi cea vestică. Ar putea fi considerate doar nişte stereotipuri culturale. Dar autoarea lor este o tânără chinezoaică, Yang Liu, mutată la 14 ani în Germania. Ea a încercat să redea grafic modul în care a înfruntat schimbările de mentalitate la care a fost supusă. Nu încearcă să dea verdicte şi nici să inducă valenţe pozitive sau negative. Pur şi simplu, compară două universuri. Cel albastru e cel occidental, cel roşu e, evident, cel oriental :)

 

Societate

Societate

 

Cum se stă la o coadă

Cum se stă la o coadă

 

 

La o petrecere

La o petrecere

 

Atitudinea faţă de o problemă

Atitudinea faţă de o problemă

 

 

Relaţii şi contacte

Relaţii şi contacte

Cu cine semănăm mai mult noi, românii? :)

PS. Click pe poze pentru a le vedea mai mari!

Categorii: diverse
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Suntem, cred, la faza “dintre”, faza violet. Inca ne mai cautam. Tind sa cred ca suntem prin definitie si natura rosii dar nazuil spre modelul albastru. De ce? Habar nu am, o fi la moda ?