eşti cel mai tare, stai acasă! Şi plânge-te!

Vin iar alegeri şi e vremea, desigur, să ne lamentăm din nou de clasa noastră politică, să ne plângem de milă, să ne dăm ochii peste cap şi, cu mâna pe frunte, să decretăm ritos că nu merită să mergem la vot! Ba, dacă vrem să dăm dovadă de simţ civic, punem de-o campanie mică pe facebook, prin care să-i convingem şi pe alţii că statul acasă e soluţia optimă pentru România. În fond, toate marile revoluţii ale neamului au fost posibile tocmai pentru că marea lui majoritate era, în acele momente, în altă parte. Toţi politicienii sunt la fel, şi numai noi, cei care stăm pe margine şi chibiţăm, ne dăm seama de asta. Ceilalţi sunt nişte prostălăi cumpăraţi cu găleţi, care votează pentru că aşa le spun televiziunile. Sau popa. Sau primarul proaspăt înscris în PMP, după ce-a trecut pe la PSD, PNL, PRM, PDL, PPDD…

Numai noi suntem deştepţi, pentru că numai noi, în blazarea noastră, ştim că “e toţi o apă şi-un pământ” şi nu merită niciunul. Da, ieşim în stradă ca să salvăm planeta zdrăngănind pietricele în sticle de plastic, ne batem cu jandarmii comunişti cumpăraţi de capitalişti, dar nu ne mişcăm fundurile la urne pentru că asta ar fi o risipă inutilă de energie şi nu vrem să contribuim la democraţia pe care o invocăm atunci când dorim ceva de la ea. Evident, în capul nostru, statul acasă din frondă e cu totul altceva decât statul acasă din lene sau dezinteres. Chiar dacă seamănă. Conducătorii ăştia proşti, hoţi şi imunzi o să-şi dea seama de diferenţă şi o să cadă pe spate! Şi ce-o să facă ei, treziţi la realitate de acest refuz făţiş şi indubitabil al electoratului? O să se ducă acasă, să se culce? Sau o să profite de lipsa de implicare a cetăţenilor pentru a-şi perfecţiona strategiile de devalizare a societăţii?  Nu doar financiară, ci şi spirituală. O să se dea la o parte, lăsând locul celor cu adevărat valoroşi, care-or fi aceia, sau o să-şi îndemne găştile să-şi vadă de treburi, pe rând sau în combinaţii, fără teama că ar putea fi deranjate de exitul vreunui scrutin?

Spre deosebire de alţi ani, la aceste alegeri europarlamentare oferta pare mai variată. Nu-ţi plac ai lui Ponta, ai lui Băsescu, ai lui Antonescu, ai lui Blaga? Poţi da votul tău unuia dintre independenţi. Sunt 8. Chiar niciunul n-o fi bun? Sau măcar decent? Şi-atunci, cine-ar fi? Şi de ce nu intră în luptă? Poate pentru că vrea să vadă un milion de voturi anulate, care-l aşteptau pe el/ea. Nu un milion de smirocăiţi care stau acasă. Şi care vor avea veşnic mai multe pretexte să nu voteze decât motive să se uite în oglindă.

Şi mă gândesc că, în loc să-şi irosească energiile ca să-i convingă pe ceilalţi să stea acasă, mai bine i-ar determina să aibă o iniţiativă cetăţenească prin care să forţeze adoptarea unui amendament la legea electorală care să permită prezenţa pe buletinul de vot a unui dreptunghi în care să scrie: “Niciunul”. Şi, dacă acesta va fi ştampilat de cele mai multe ori, să oblige partidele nu doar să repete alegerile, ci să şi schimbe candidaţii. Poate, atunci, s-ar modifica ceva şi-n ţara asta!

PS. Nu e un secret că sunt adeptul votului obligatoriu. Dacă eşti obligat să dai bani la stat, ar trebui să fii obligat să te şi preocupi, nu doar din gură, de cei care îi vor gestiona. Plus că, spre deosebire de mersul la vot, plătitul taxelor nu e o dovadă de implicare, ci de respect al legilor.