A mai trecut o lună şi s-a împlinit fix o jumătate de an de când am început aventura asta pe blog. De când, în fiecare zi, lucrurile văzute, gândurile, imaginile, evenimentele, trăirile au o dimensiune suplimentară. Cea care le face potrivite pentru transformarea lor în cuvinte de trimis celorlalţi. Am constatat că nu am capacitatea blogerilor cu succes la public sau la trafic, de a posta câteva rânduri despre orice mi se întâmplă, despre orice ştire văzută la televizor sau despre orice gând care mă străfulgeră la un moment dat. Dimpotrivă, am tendinţa de a.elabora fiecare postare, încercând să-i dau un sens, rotunjind-o.
În 6 luni, dar mai ales în ultima perioadă, m-am confruntat, poate pentru prima dată în viaţă, cu prostia agresivă în stare pură. Sigur, spre deosebire de viaţa reală, pe blogul meu pot şterge comentarii şi-i pot ignora pe autorii lor. Pot să-mi imaginez că nu există. Dar, din păcate, ultima parte nu-mi iese. Dar despre asta, într-un articol viitor, mai amplu.
Deocamdată, la capitolul moral, sunt pe plus în ceea ce priveşte blogul. Mai am o parte din iluzia comunicării şi a intersecţiilor cu oamenii.
Să facem şi o scurtă statistică a acestor 6 luni. 48.245 de vizitatori unici au intrat pe blog. De 75.452 de ori. Şi au citit 250.100 de pagini. Timpul mediu petrecut pe site de un vizitator este de 3 minute.
N-am nici cea mai mică idee dacă aceste date ar trebui să mă mulţumească sau nu. Dacă ar trebui sa mă stimuleze să continui sau să-mi spună să mă opresc. În fond, la o singură apariţie a mea la televizor mă urmăresc mai mulţi oameni decât au intrat cumulat pe blog de la naşterea lui. Cu mult mai puţin efort din partea mea :)
Şi pentru final, ca de obicei, să vedem ce au mai căutat oamenii care au ajuns pe blogul meu. Mulţumesc, Google :)
– ce poate fi alb
– când intri în luna a 5-a
– ce simti cand asculti beethoven
– cum se poate inchide cutia pandorei?
– daca este voie in bagajul de cala cu verdeturi
– de ce a slăbit radu herjeu
– de unde obtin certificat de virginitate
– lumea niciodata nu e multumita
– mai exista fabrica crinul?
– nici pe site-ul de socializare nu vorbeste nimeni cu mine
– rebeca 16 ani goala
– tu și eu cântată de veverițe
– un om obisnuit ia plasa
– virginitatea la catolici
***
Dacă doreşti să fii informat/ă rapid despre noile postări de pe acest blog, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta).
Salut. Eu am ajuns la blogul tau dintr-un editorial. Te stiam ca stirist doar si am fost bucuros sa te cunosc si ca om care filtreaza viata prin site si instrumente de cea mai buna calitate.
Dincolo de orice alt folos, un demers cum este acest jurnal public, te dezvolta ca om, chiar si atunci cand te taraste prin mizerie. Iti doresc sa gasesti si motive de bucurie , de satisfactie. Nu, nu esti suficient de frapant pentru a fi un “master of traffic”. Te cocoseaza bunul simt si delicatetea nativa si nu poti “zburda pe campii” cat ar fi “necesar”. Nu stiu insa cat te-ai simti de bine in pielea unui astfel de RaduHerjeu.
Pentru mine blogul tau e ca o casuta mereu ingrijita sau mai buna ar fi analogia cu un schit retras, unde poti intra, poti respira, te poti reculege…
Cu prietenie, DanielVoicescu
Multumesc frumos, Daniel, pentru cuvintele tale. Si, da, ai dreptate. Mi-e foarte greu sa zburd pe campii :)
“Am constatat că nu am capacitatea blogerilor cu succes la public sau la trafic…”.
Nu, domnule Herjeu, aceia sunt doar niste alintati, ca sa nu zic mai mult. Au beneficiat, poate, de o reclama mai buna decat merita si, din inertie, li se mai intra pe blog, in asteptarea “marii postari”. Dar aceea nu o sa mai vina, din cauza ca, exact ca la un mecanism, daca nu-l ungi periodic cu substanta potrivita, cedeaza pana la urma. Mai incet-depinde de intensitatea reclamei si de locul unde a aparut- dar cedeaza.
“Dacă ar trebui sa mă stimuleze să continui sau să-mi spună să mă opresc.”
Continuati, fiindca e nevoie de stilul dvs, de analizele (mai ales cele pe teme politice) de o ironie buna si lipsite de inutilele “brise-bise”-uri lingvistice, cu care, in alte locuri, se incearca epatarea cu orice pret a cititorului. In aceste trei luni de cand, marturisesc, v-am descoperit blogul pe net, v-am citit blogul constant (chiar si cand am fost, recent, in SK, l-am accesat :)). Si il caut pe google, simplu, asa: “radu herjeu”.
PS: zic ca un pic mai multa aciditate in articole nu ar strica, dvs ce ziceti? Se vede ca sunteti o persoana cu mult bun-simt, uneori pare ca ati fi vrut sa scrieti “mai mult” (ma insel, oare?) , ca ati fi vrut sa apasati mai tare “pedala”. Cu siguranta, veti gasi cuvintele potrivite sa faceti lucrul acesta, nu va ingrijorati.
Silviu, da, ai dreptate, uneori as vrea sa spun “mai mult”. Dar… asta sunt eu. Imi displac stridentele si prefer sa pun frana decat sa risc sa fac vreuna :)
Nu cred că-ar fi cazul de (auto)răsfăț. Aparițiile la TV nu-mi par comparabile cu postările pe blog, dar eu sunt un mai nou vizitator și-mi doresc să vă găsesc și-n următorii ani.
Multumesc, Serban. Ma vei gasi, daca voi cred ca am ceva de spus :)
Mult succes cu blogul pe mai departe. E un inceput promitator, as zice, atat din punct de vedere calitativ, cat si al cantitatii, uitandu-ma la cifrele de mai sus :)
Multumesc mult.