de din vremuri de demult

În 1996, la invitaţia unei firme de vopseluri din Turcia, m-am îmbarcat într-un autocar, alături de mulţi colegi din presa scrisă şi televiziune, şi am purces spre Istanbul. Era cam pe principiul “pişcoturilor” pentru blogării de astăzi. Eu te plimb şi tu scrii frumos despre mine. Ceea ce avea sens în cazul ziariştilor, dar în cazul meu, nu. Pentru că nu se gândea nimeni la Antena 1 să-mi dea spaţiu de emisie să fac vreo ştire despre cum se amestecă oxizii coloraţi dincolo de Bosfor şi Dardanele :)) Dar directorul general Brătescu m-a trimis, eu am fost mai mult decât bucuros să mă duc.

Abia aşteptam să văd imensa metropolă, singura care se întinde pe două continente. Ştiam multe despre ea din cărţile de istorie şi din filmele predecembriste, dar nimic nu se compară cu realitatea. Un oraş copleşitor, pe care nu-l poţi vedea, simţi, înţelege în câteva zile. De aceea am revenit acolo, câteva luni mai târziu, pe cont propriu. Dar despre asta, probabil, altă dată.

Ei bine, gazdele noastre ne-au plimbat peste tot, ca pe nişte oaspeţi de onoare ce eram. Şi în Bazar, şi în cartierul de unde, pe vremea aceea, se aprovizionau toţi micii comercianţi români, şi la Palatul Sultanului – TopKapi, şi la Moscheea Albastră, şi la, desigur, Aia (Hagia) Sofia, mai cunoscută lumii creştine drept Bazilica Sfânta Sofia. Ştiţi, probabil, că, după cucerirea Constantinopolului, în 1453, catedrala a fost transformată în moschee, ceea ce a fost o mişcare bună de PR a sultanului de la acea vreme. I-au adăugat 4 minarete, i-au acoperit mozaicurile cu vopsea şi… gata! Simbolul creştinităţii orientale devenea cel al marii puteri a semilunii!

Astăzi e muzeu. N-o să vă plictisesc cu detalii, pentru că aveţi la îndemână Wikipedia :) O să vă spun doar ce caut cu degetul în gaura aceea din Coloana care transpiră! Se spune că vindecă bolile de ochi şi alte suferinţe. Eu, neavând vreuna pe vremea aceea, am zis să fiu prevăzător şi, superstiţios cum mă ştiţi :)))), m-am imortalizat în timp ce îndeplineam ritualul de rotire a palmei. Ca să am dovada şi să cer banii înapoi, în caz de ceva :)

După cum vedeţi, eram aproape turc, gras, cu barbă şi cu fes! Doar culoarea pielii şi a părului nu se potrivea, dar să presupunem că eram urmaşul vreunui fiu de domn valah, ţinut prizonier la turci. Mai zi ceva! :))

PS. Click pe poze pentru a le vedea mai mari!

Categorii: fotografii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: