Nu va fi o surpriză pentru voi faptul că n-am nici cea mai mică idee ce vârstă aveam sau ce făceam când am fost imortalizat pentru vecie de vreun fotograf necunoscut, în intimitatea camerei mele. Şi ştiu că eram acolo doar pentru că recunosc lampa de pe birou, printr-o toană a memoriei mele dificile :)
Este, desigur, o fotografie document, care ar trebui să stea într-un muzeu, pentru a fi studiată de etnologi şi antropologi, istorici ai modei, specialişti în design interior şi stilişti capilari :)) Dacă mă întrebaţi pe mine, arătam destul de chic tuns la frizeria din colţ, îmbrăcat cu haine luate de la Unirea sau Bucur Obor (cu mult timp înainte ca acestea să devină inaccesibile muritorilor de rând) şi… ştirb :)
Oricât de ciudat ar putea părea vizitatorilor mei mai tineri, nu ţineam în mână nici un smartphone nici o tabletă. Şi nu doar pentru că nu se inventaseră pe vremea aceea, ci şi pentru că mama nu le-ar fi considerat folositoare unui băiat de vârsta mea (oricare ar fi fost aceea), care trebuie să înveţe şi să citească multe cărţi. Şi să se şi joace în the old fashion way :) Lucru cu care, câteva zeci de ani mai târziu, trebuie să mărturisesc că sunt de acord :)
Nu-i asa ca tot ce ne-a enervat, copii fiind,peste ani,am vazut altfel si le-am dat dreptate parintilor si le-am multumit ?! :)
bine ar fi ca si parintii de azi, sa gandeasca la fel, sa se gandeasca ce vor sa devina copiii lor, incotro ii indruma si ce exemplu li se da…ce e bine pt copiii lor…
a le face toate voile, a le da mura-n gura, a-i rasfata,NU inseamna ca-ti iubesti copiii, din contra…
ma scuzi ca nu am remarcat ce maini mari ( si de ce ) ,ai… dar daca tot s-a format un precedent, ma inscriu : dar ce ochi mari ai ! …cu siguranta pt a privi lumea mai bine si corect :))
Dar ce maini mari ai ! Si vad ca de pe atunci ai obiceiul de a iti pune maine la treaba.
Cred ca in fotografia aceasta ai 8-11 ani.
E frumos sa te opresti din cand in cand si sa arunci o privire spre trecut.