Din vremuri de demult

Nu va fi o surpriză pentru voi faptul că n-am nici cea mai mică idee ce vârstă aveam sau ce făceam când am fost imortalizat pentru vecie de vreun fotograf necunoscut, în intimitatea camerei mele. Şi ştiu că eram acolo doar pentru că recunosc lampa de pe birou, printr-o toană a memoriei mele dificile :)

Este, desigur, o fotografie document, care ar trebui să stea într-un muzeu, pentru a fi studiată de etnologi şi antropologi, istorici ai modei, specialişti în design interior şi stilişti capilari :)) Dacă mă întrebaţi pe mine, arătam destul de chic tuns la frizeria din colţ, îmbrăcat cu haine luate de la Unirea sau Bucur Obor (cu mult timp înainte ca acestea să devină inaccesibile muritorilor de rând) şi… ştirb :)

Oricât de ciudat ar putea părea vizitatorilor mei mai tineri, nu ţineam în mână nici un smartphone nici o tabletă. Şi nu doar pentru că nu se inventaseră pe vremea aceea, ci şi pentru că mama nu le-ar fi considerat folositoare unui băiat de vârsta mea (oricare ar fi fost aceea), care trebuie să înveţe şi să citească multe cărţi. Şi să se şi joace în the old fashion way :) Lucru cu care, câteva zeci de ani mai târziu, trebuie să mărturisesc că sunt de acord :)