Acum mulţi ani organizam alături de prietenii din Clubul Nouă ne pasă!, de vreo două ori pe an, câte un megafestival, al Prieteniei, după cum îl botezasem noi. Avea în el de toate: întâlniri cu personalităţi, discuţii despre problemele tinerilor, teatru, expoziţii şi multă muzică. Pentru că le plăcea ideea sau pentru că, pur şi simplu, le eram simpatic :), au participat la cele 12-13 ediţii o mulţime de Oameni frumoşi din domeniile mai sus pomenite. Şi, desigur, mii de adolescenţi. Totul era benevol: organizare, intrare, participare.
Printre cei care au răspuns invitaţiei mele (şi nu doar o dată) a fost şi Ada Milea. O ştiţi, fata cu melodii scurte şi texte ironice, sarcastice sau cu umor negru. Şi care a avut rezultate notabile (chiar dacă, probabil, mai puţin cunoscute) în compunerea muzicii pentru piese de teatru. Eu m-am bucurat mereu când a acceptat să cânte la Festivalul Prieteniei, în primul rând pentru că ea e o prezenţă extrem de agreabilă şi amuzantă. Şi-n al doilea rând, pentru că ştiam că vom avea succes cu ce facem, că sala va fi plină şi tinerii se vor simţi foarte bine.
Şi chiar dacă se spune că managerii sunt mai dificili, n-a fost cazul lui Voicu Rădescu, cel care îi era impresar la acea vreme. Poate şi pentru că ştia ce înseamnă să vrei să faci manifestări culturale pentru tineri şi să nu primeşti sprijin financiar de nicăieri. Aşa că iată-ne pe toţi trei, la Cercul Militar Naţional, pe 30 septembrie 2001!
PS. Click pe poză, dacă vreţi s-o vedeţi mai mare!
ada milea este fix dumnezeu pe pamant!