cuţu-cuţu revine de te doare capul

Mai ţineţi minte apelul acelei organizaţii mari iubitoare de câini comunitari care ne atrăgea atenţia că aceştia nu sunt evrei, prin urmare n-au ce căuta în lagăr? Dacă nu, citiţi aici. Ei bine, minţile luminate şi odihnite dau din nou lovitura şi transmit naţiunii şi universului mult prea răbdător, noi panseuri geniale, tocmai bune de printat, înrămat şi agăţat, spre înfrumuseţare şi iluminare spirituală, în adăposturile primăriei.

Luaţi de citţi: “îngrijirea de către oameni a acestor animale în jurul blocurilor, în parcuri sau alte zone frecventate de orăşean – manifestare absolut firească şi sănătoasă a preferinţei omului faţă de câine”. Ce poate fi mai firească decât comuniunea biped-patruped pe fiecare alee, străduţă, în fiecare părculeţ, ungher, scară de bloc? Părerea mea e că ar trebui să sesizeze ONU, NATO, UNICEF, NASA, BAFTA, IRS, NFL, NBA etc despre nefirescul situaţiei din majoritatea metropolelor lumii unde oamenii sunt privaţi în mod samavolnic de compania permanentă a haitelor de câini, mari aducătoare de linişte sufletească şi scădere a stresului care, aşa cum ştim, afectează cetăţeanul occidental până în măduva oaselor.

Ia mai auziţi aici: “la oamenii care au îngrijit aceşti câini şi s-au ataşat de ei apare o “traumă psihologică majoră” în urma ridicării câinilor comunitari blânzi din zonele unde sunt îngrijiți”. Această traumă este net superioară celei suferite de părinţii copiilor ucişi sau desfiguraţi de câinii vagabonzi. Sau celei a oamenilor nevoiţi să suporte ace băgate în burtă şi coşmaruri recurente cu colţi şi blană. Sunt convins că Japonia a organizat o sărbătoare naţională în cinstea morţii cetăţenului lor pe străzile din România, în botul unui maidanez. Presupun că sunt gata să adopte stilul nostru de viaţă şi să umple străzile lor cu pufoşi, pentru liniştea bătrâneilor sătui de singurătate. Şi, pentru că n-au cum să-i înmulţească cu viteza cu care vor fi doriţi de milioanele de niponi, vor vrea să-i importe din România. Dar noi nu, nu-i vom da, îi vom apăra cu preţul vieţii, ca să nu intre brusc în depresie oraşe întregi, de pe tot cuprinsul ţării, confruntate dintr-o dată cu spectrul civilizaţiei reci şi nefireşti!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Problema cainilor vagabonzi ar fi fost demult rezolvata daca nu ar fi facut toate organizatiile lobby pentru mentinerea cainilor pe strada!

      Adevarul e ca ma simt mult mai linistita daca ma musca un caine castrat, nu-i asa?!?! :P

      Mi se pare incredibil ca au murit oameni, turisti, copii, toate din cauza cainilor vagabonzi, si oamenii astia sunt in stare sa spuna ca e ceva NORMAL!