Cum, în loc de Erevan, Armenia, am ajuns la Rust, Austria

A trebuit, nu de mult, din motive de serviciu, să ajung în îndepărtatul Eravan, capitala Armeniei. Nu știam mare lucru și, uitându-mă pe pozele de pe net, nu puteam decât să-mi doresc ca, în pauzele dintre diversele conferințe, să am puțin timp să văd ceva din el. Așa cum bănuiți, nu există zbor direct de la București. Sunt câteva variante cu escală, majoritatea însemnând multe ore de zbor, dar, mai ales, multe ore de stat în aeroport. După căutări asidue, am găsit o variantă mai puțin obositoare, care presupunea o escală la Viena, de o oră. Timp suficient pentru a ajunge de la un avion la altul, mai ales că ambele curse erau operate de Austrian Airlines. Și dacă în punctualitatea neamurilor germanice nu poți avea încredere, atunci în a cui?

Am ajuns la timp la aeroport, am făcut check-in-ul, iar tânărul de acolo m-a rugat frumos să ajung la timp la poarta de îmbarcare. Ceea ce am și făcut. Nu, însă, și angajații companiei aeriene. care și-au făcut apariția cam pe la ora la care trebuia să decolăm. Nu e vorbă că, și cu ei, n-am fi putut să ne urcăm în avion pentru că… ce să vezi, avionul nu era ”tras la scară”. S-a-ntâmplat asta cam în 10 minute. Ne-am îmbarcat și… am stat pe pistă încă 30 de minute. Am decolat cu o întârziere de 50 de minute (și cu niște scuze formale din partea echipajului), adică aproape tot timpul pe care-l aveam la dispoziție la Viena să ajung la cursa pentru Erevan. Am tot sperat, pe baza experiențelor trecute (cu low-cost-ul), că piloții vor recupera ceva din întârziere. Da, cam 10 minute. Ceea ce înseamnă că aveam 20 de minute! Și dă-i și fugi pe culoare, și zi-le ceva de dulce agenților de securitate care au vrut să mă mai verifice o dată, cu dat curea jos etc, și ajungi cu respirația tăiată la poarta de îmbarcare… pustie. Mai erau 10 minute până la decolare. Caută pe cineva să te ajute! Ajung la un birou de informații al Austrian Airlines unde o doamnă îmi explică senină că nu are ce să ne facă, asta e, avionul trebuie să plece la fix (!) și nu mai poate întârzia nici 5 minute, cât ar dura transbordarea.  Înțeleg că știa că eram în avionul lor (!) întârziat, dar… Și-a cerut și ea niște scuze anemice și mi-a prezentat variantele de continuare a drumului. Cea mai decentă era a doua zi, după prânz, cu escală de două ore la Kiev. Și ce fac până atunci? Nicio grijă, vă cazăm noi! La Viena? Nuuuuu…. sunt pline hotelurile. La Rust. Unde-i asta? La vreo 90 de kilometri de aeroport. Și cu ce ajung. Cu taxiul plătit de noi. Așa că am mai călătorit o oră cu un microbuz. A, uitam. Mi-a dat și 12 euro să mănânc ceva. Dar ce, în aeroportul din Viena se închid toate restaurantele, cafenelele și magazinele la 11 seara. Până la urmă am găsit niște cârnați negătiți și niște covrigi sărați la un bar.

A doua zi dimineață am făcut o plimbare prin Rust, un orășel-stațiune de pe malul unui lac, la câțiva kilometri de granița cu Ungaria. Localitatea e cât o palmă și e, presupun, tipic nemțească. Drăguțică, dar nu văd de ce ai sta mai mult de câteva ore în ea. Poate doar vara, să te plimbi pe lac.

După prânz, am făcut o oră înapoi la aeroport. Unde, ce să vezi, și avionul spre Kiev a avut întârziere. Deci alte emoții pentru prinderea legăturii spre Erevan. Din fericire, escala a fost mai lungă și am reușit să ajung la timp. Și uite-așa, am ajuns în capitala Armeniei cu exact o zi mai târziu, cu mulți nervi și cu toate ideile preconcepute despre seriozitatea nemților sfărâmate.

Singura parte pozitivă a acestei ”aventuri” neplăcute a fost ocazia de a mă da într-o tiroliană pentru copii, adică suspendată la mică distanță de pământ, între doi piloni aflați la 20 de metri unul de altul. Iată mai jos dovada :)

PS. Capac peste pupăză, nici o lună mai târziu, întorcându-mă de la Praga, am trecut iar prin emoții mari, tot din cauza întârzierii cursei Austria Airlines spre Viena. Mă și vedeam călătorind iar la Rust, în loc să ajung la București. Am ratat la mustață. Și după o altă goană pe culoarele și scările Flughafen-ului.

PPS. Click pe poze pentru a le vedea mai mari.

Categorii: călătorii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:



    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: