cum era să-mi iau țeapă cu madame Clotilde

Acum, că au trecut alegerile, pot să vă povestesc și eu ceva legat de experiența proprie-mi cu acestea, fără riscul de a fi acuzat de vreun ”inteligent” că fac campanie electorală pentru cineva, deși episodul este despre altcineva :)  V-am mai spus că, de-a lungul celor 26 de ani de democrație, n-am ratat niciun scrutin (cu excepția celui prezidențial din 1992, când eram pe alte meleaguri). Și întotdeauna am dat un vot pozitiv. Adică am ales omul care mi s-a părut că, în limita calităților lui și a circumstanțelor politice, poate face mai mult bine decât ceilalți înscriși în cursă.

Anul acesta, pentru că nu cunoșteam așa de bine candidații la sectorul 1, și fiind convins că ierarhia va fi cea care a și ieșit în final, am zis să dăruiesc votul meu cuiva venit din afara sistemului. Ca încurajare. Ca ”investiție” pentru viitor, dacă vreți. O văzusem pe dna Clotilde la televizor, la un interviu ceva mai nonconformist, și mi-a plăcut de dânsa. Părea că aduce un aer proaspăt în spațiul politic dâmbovițean. Și m-am gândit că, nefiind crescută și educată aici, sunt șanse să aibă câteva reflexe democratice care, la un moment dat, s-ar putea dovedi utile comunității. Sau, poate, în loc de aceste raționamente, a fost vorba doar o criză a vârstei mijlocii. Tânăr nu mai sunt, iar frumos n-am fost niciodată, și oi fi vrut și eu să văd cum e să te simți astfel :)

Ca omul care a lucrat atât timp în presă, am decis să tratez cu precauție articolele despre legăturile dintre doamna mai sus pomenită și afacerea Bechtel. N-aveam nici timp, nici mijloacele pentru a săpa prea adânc. Am trecut și peste faptul că face parte din același partid cu independentul :) Nicușor Dan. Și că, indirect, un vot pentru ea era și un vot pentru el. Și chiar atât de frumos și de tânăr nu voiam să mă simt! Dar m-am gândit că nu va câștiga, deci votul meu va rămâne strict așa cum l-am intenționat.

Dar, cu două zile înainte de alegeri, îmi pică sub ochi pe net o scrisoare atribuită doamnei Clotilde, în care-și lua la rând contracandidații și ștergea cu ei pe jos. Din nou, ca un om care a scris un manual despre manipulare, am căutat originalul misivei, ca să fiu sigur că îi aparține. L-am găsit chiar pe pagina dânsei de facebook. Și, parcurgându-l, am simțit nevoia să-mi dau niște palme în oglindă! Așa revărsare de abjecții manipulatorii, de conexiuni ilogice, de jumătăți de adevăruri amestecate cu minciuni transparente, n-am mai văzut din perioada de glorie a revistei România Mare. Păreau scrise de un mai tânăr, dar mult mai netalentat, traian băsescu, ajuns din întâmplare redactor al acelei publicații.

Dar ce m-a scârbit cel mai mult a fost această mostră de gândire democratică, nonpoliticianistă, reformatoare și curată: ”În prezent (Laura Chiriac) este căsătorită cu producătorul general al Antenelor, rețeaua de televiziune a politicianului și afaceristului veros Dan Voiculescu.” Deci, oameni buni, contracandidata e o infamă, care nu trebuie votată!

Sigur, la proști merg de minune astfel de manipulări de grădiniță. Dar eu nu sunt unul dintre ei și detest până la vomă genul ăsta de a-i prosti pe proști. Așa că speranțele mele că doamna Clotilde ar fi altfel decât mulți dintre politicienii mioritici s-au spulberat, lăsând în urmă un gust greu de descris în cuvinte decente.

Gust care a revenit după alegeri, când, în cel mai pur și tradițional stil dâmbovițean (și iar m-a dus cu gândul la răposatul Vadim), doamna în cauză a clamat fraude electorale și conspirații ale corupților care n-o vor la primăria pe care, cu o noapte înainte, propagandiștii i-o prinseseră la rever.

Mi-a mai trecut când mi-am dat seama că votul meu nedat a fost unul din puținele care nu i-au permis să și câștige!