chintesența jegului din societatea românească!

Nu cred c-am mai fost așa de revoltat de la acest episod. Dar acum totul are proporții halucinante. Pentru că e vorba despre o femeie care are în grijă cei mai fragili și influențabili membri ai societății acesteia. O învățătoare. Care le face un circ monstru unor părinți care nu s-au descurcat cu cadourile de sfârșit de an pentru toți cei din școală. Sau, după cum spune soţul individei, prezent la discuţie, “nu s-au ridicat la nivelul standardelor”!

O țață plină de ifose, cu venele gata să-i explodeze pentru că nesimțiții ăștia de părinți, inconştienţii ăştia, păduchioşii ăştia care fac de ruşine “sistemul românesc”, și-au permis să nu-și dea juma’ de salariu ca să cadorisească nu doar toți profesorii și toți directorii, dar și bodyguarzii, femeile de serviciu, medicul, bibliotecara şi informaticiana școlii.

Sigur, nu e un secret pentru nimeni că în școlile de la noi există, și nu de ieri, acest obicei al cadourilor pentru profesori. Acele “atenții” camuflate bine și oferite sub pretextul sărbătorilor sau a finalurilor de semestru sau de an. Am auzit de oameni care cumpără mașini profesorilor copiilor lor. Alții sunt mai modești: bijuterii de aur, parfumuri scumpe sau genți de fițe. Florile sunt deja banale și, dacă-ți trimiți urmașul cu un buchet la școală, riști ca un specimen precum cel din film să i-l bage pe gât. După ce a verificat, desigur, să nu fie ascuns printre petale vreun pandantiv strălucitor.

Deci, se știe de astfel de practici. Toată lumea le tolerează şi le perpetuează, din laşitate, din interes, din comoditate, din snobism, din grandomanie, din tradiţie, din milă pentru bieţii dascăli care au salarii mici şi nu-şi permit… Dar până acum, eu, cel puțin, nu fusesem martorul unui astfel de moment. În care o angajată a statului să șteargă pe jos cu niște oameni pentru că nu au învățat să trăiască în România. În România ei şi a celor ca ea. Niște “ticăloși” care și-au vrut odraslele la școală de fițe, dar fără să fie dispuși să se conformeze regulilor care o guvernează. Neoficial, desigur!

Această arătare este chintesența jegului omniprezent în toată societatea, din care calitățile ancestrale ale acestui popor se chinuie să iasă la lumină, în majoritatea cazurilor, însă, inutil. Le îneacă o clisă de tupeu, agresivitate, mahalagism, voracitate, putreziciune morală, ipocrizie, lipsă de scrupule.

Cel mai obscen nu este faptul că cere șpagă. Ci că ridică acest lucru la rangul de gest FIRESC. Și folosește ca argument, coexistența într-un spațiu geografic în care acesta reprezintă normalitatea. Iar culmea tupeului ordinar e în această frază: “Copiii voştri, în schimb, o să fie nişte săraci în suflet”. Pentru că a-i da ei şpagă e, conform minţii ei pestilenţiale, un act de generozitate, de dăruire, eventual creştin şi profund uman. De fapt, ea şi bărba-su îi învață pe amărâţii ăia de bine. Cum să se descurce în această lume. O fi ea strâmbă, dar e a noastră. Și are reguli nescrise, dar de aur. Mă rog, poate și de argint, dacă e în cantități mari.

“Balcanismul” nu se transmite prin gene. Ci prin educație. Prin intermediul unor viruși periculoși ca această individă imundă!

PS. Știu că nu toți dascălii sunt așa! Dar ignorarea colegilor care se comportă astfel îi face pe unii complici la disoluția sistemului de învățământ din România.

PPS. Acum hai, certaţi-mă că am folosit cuvinte dure la adresa individei! Sau mai bine citţi aici.

PPPS. Revin cu o precizare necesară, se pare, unora care, poate, nu citesc cu toată atenţia sau nu sunt atât de sensibili la nuanţe pe cât mi-aş dori eu. Titlul, ca şi repetarea sintagmei în interiorul articolului, se referă la acele defecte ale acestei fiinţe. Atenţie, nu învăţătoare, nu cadru didactic, nu Vasilica, Georgeta sau cum o chema-o! Ci ale acestui membru al societăţii, dacă vreţi. Defecte pe care le-am şi enumerat. Şi care nu au nicio legătură cu profesia sau cu locul de muncă. Defecte care mie mi se par a sta la baza situaţiei dezastruoase a României (din toate punctele de vedere). Pentru că ele se regăsesc, parţial sau total, la intensităţi mai mici sau mai mari, în forme mai acute sau mai cronice, în foarte mulţi concetăţeni, de la vlădică până la opincă. De aceea am considerat că acest personaj reprezintă chintesenţa răului românesc.De aceea nu mă interesează să fac public numele ei, pentru că nu ea, în sine, e problema despre care vorbesc eu.

PPPPS. Aici găsiţi mai multe specimene şi mentalităţi!