ce ne mai ascundem după degete!

Întotdeauna m-a deranjat această mentalitate extrem de răspândită, potrivit căreia e mai grav să spui lucrurilor pe nume decât faptul că cineva le-a făcut. Am avut ceva de pătimit de pe urma ei, când intra, destul de des, în conflict cu sinceritatea mea, uneori abruptă. Evident că munca în presă n-a făcut decât să acutizeze conflictul interior, pentru că, nu-i aşa, unele lucruri nu se pot spune la televizor. Se pot arăta, dar nu se pot spune. Poţi prezenta tot felul de personaje imunde, dar nu le poţi caracteriza ca atare. Poţi vorbi despre faptele lor, dar nu ai voie să le legi de deficienţele lor de inteligenţă, educaţie sau caracter. Nu, ele sunt nişte biete marionete ale destinului, care se manifestă, câteodată, sub formă de alcool, droguri sau viteză.

Nu alcoolul ucide pe şosele, ci nemernicii beţivani. Tot ei violează, ucid, se bat ca animalele. Asta când nu sunt, pur şi simplu, defecţi psihic. În popor se spune “i-a luat alcoolul minţile”. Dacă avea ce să-i ia, nu ajungea să bea fără măsură! Nu stupefiantele sunt de vină pentru faptele unora. Ci mizeria care colcăia deja în ei. Nu viteza provoacă accidente, ci nesimţirea, fanfaronada şi prostia unor şoferi care se cred semizei. Banul nu e “ochiul dracului”, ci gunoiul cu care unii indivizi îşi umplu golurile interioare . Gelozia nu e o dovadă de iubire şi nici vreo boală tropicală, scuză pentru comportamentul abuziv şi, uneori, criminal..

Ştirile sunt pline de “cutremurător, incredibil, şocant, dramatic, strigător la cer”. În loc să avem voie să le spunem oamenilor cam ce ar trebui să simtă aflând tragediile pe care le mediatizăm noi, mai bine ni s-ar permite să ne manifestăm dezgustul că specimene ca cele care fac subictul relatărilor noastre sunt considerate, încă, membre ale speciei umane.

Mi-ar plăcea să pot spune la ştiri “un nemernic beat a omorât o fată pe trecrea de pietoni”. Sau “un dobitoc a lovit un bătrân”. Sau “un om cu probleme la mansardă a violat”. Sau “o scursură umană şi-a ucis copilul în bătaie”. Vi se par formulări prea dure? Pe lângă faptele acestor bipezi, ele sunt chiar nişte eufemisme.

Şi, în loc să-mi bat capul să găsesc înlocuitori pentru “vedetă” sau “divă”, să pot spune “această nulitate, ajunsă persoană publică pentru că a ştiut cu cine să se culce”, sau “această paţachină/acest paţachin, care ar face orice ca să se vorbească despre ea/el”. În loc de “acest politician condamnat pentru…” să pot spune “acest hoţ sau escroc sau tâlhar”.

Trăim într-o societate ipocrită, care a inventat ca sinonim la nesimţire, prostie, delăsare, neatenţie, dezinteres, eufemismul Dorel!

Categorii: anacronic, specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. esenta se afla in ultima fraza: Trăim într-o societate ipocrită, care a inventat ca sinonim la nesimţire, prostie, delăsare, neatenţie, dezinteres, eufemismul Dorel!

    2. Salutare, felicitari pentru postare! Tocmai ti-ai castigat un nou abonat.

      Imi place stilul agresiv in care scrii, poate pentru ca si eu am scris candva pe un blog, pe aceleasi teme.

      Astept rabdator alte articole!

    3. Fabulos acest articol. Eu cred ca cenzura nu a disparut din ROMANIA … Cred ca libertatea de exprimare este un vis de care ziaristii nu beneficiaza. Cred ca sunt incalcate drepturile omului. Eu, sa fiu sincer, as dori sa aud macar odata acest mod de exprimare .Dragul meu si eu iti doresc un CRACIUN FERICIT ..La Multi Ani.

    4. Total de acord cu ideea articolului. Si noi suntem ingroziti de ceea ce vedem sau auzim, uneori, dar noi, spre deosebire de prezent. T.V., ne putem exterioriza supararea, dezgustul, oripilarea fata de ac. “evenim.”, fara a folosi eufemisme; cel putin ne mai detensionam.

    5. Foarte interesant si la obiect articolul. Eu, ca un om care sunt in afara lumii presei, ma tot intrebam exact acelasi lucru, de ce se prezinta atat de neutru si impersonal si de ce cand cineva are curajul sa spuna lucrurilor pe nume se alege cu amenzi, procese intentate sau pierderea emisiunii.

      Pe de alta parte i s-ar mai deschide usi unui reporter despre care se stie ca spune lucrurilor pe nume?