Un nou film despre relaţia tată-fiu. Şi despre construirea unei case. Care nu e decât o metaforă, un pretext pentru a ilustra disfuncţionalităţile relaţiilor dintre oameni. O peliculă despre regret, responsabilitate, decizii, iertare. Despre cum poţi încerca să recâştigi ceva ce nu mai ai de mult, atunci când nu mai ai nimic de pierdut. Doi actori foarte buni în rolurile principale: Kevin Kline şi Kristin Scott Thomas. Şi un tânăr Hayden Christensen, mult mai bun decât avea să fie, un an mai târziu, în Star Wars. E un film trist, dar nu deprimant. Citește restul articolului
Category Archives: filme
seară de film
Să dăm o raită cinematografică şi pe vechiul continent, prin ţara lalelelor. Nu e o mare putere în domeniu, dar, câteodată, dacă reuşeşti să treci peste sonoritatea limbii, poţi avea surprize plăcute. Cum este filmul de azi, un mic indie despre relaţia dintre tată şi fiu, şi dintre acesta din urmă şi o stăncuţă. Mama nu e acolo, nu ştim exact de ce, lucru care stă la baza dramelor pe care le trăiesc cele două personaje umane şi care îl influenţează şi pe cel înaripat. Pierdere, lipsă de comunicare, vinovăţii. Actorul principal, chiar dacă are doar 10-11 ani, face un rol foarte bun.
seară de film
E timpul pentru o comedie. Nu una la care să râzi cu gura până la urechi, dar la care zâmbeşti din când în când, şi care te poate binedispune într-o seară ca aceasta :) Are în distribuţie 3 actori mari, care reuşeşsc să dea personajelor lor tenta de realism de care au nevoie pentru a fi plăcute de spectatori. Pe scurt, e povestea unui fel de triunghi, în care eroina principală nu se decide pe cine place mai mult. Spun “place”, pentru că nu vorbim despre nişte îndrăgosteli adolescentine, ci despre oameni maturi, trecuţi de prima tinereţe. De aceea., totul e… complicat :)
seară de film
Pentru azi vă recomand o dramatizare cinematografică a unei poveşti reale, despre un om care a salvat mai mulţi evrei, în timpul ocupaţiei naziste a oraşului polonez Lvov. Deşi nu e decât un mic găinar, pus pe învârteli mici, pentru a câştiga ceva în plus, el ajunge să realizeze că poate schimba destinele unor oameni nevinovaţi, chiar dacă pentru asta ăşi riscă propria viaţă. Un nou exemplu de erou cvasinecunoscut, care a reuşit să redea semnificaţia cuvântului “om”, într-o vreme în care o parte a speciei din care face parte îl călca în picioare şi-l îneca în sânge. Un film al Agnieszkai Holland, o maestră a peliculelor profunde şi emoţionante. Aceasta de azi a fost nominalizată la Oscar!
seară de film
Vă propun un film românesc, o premieră regizorală a unuia dintre cei mai cunoscuţi actori de teatru din România: Horaţiu Mălăele. Un fel de tragicomedie, cu mai multă ironie decât umor. Scenariu interesant, pe ici pe colo câteva tuşe mai groase decât ar fi fost nevoie. Să spunem că este o primă încercare reuşită, chiar dacă se simte, pe alocuri, nesiguranţa sau lipsa de experienţă a regizorului. Unele scene sunt “jucate” prea mult, ca în teatru. Dar a adus un aer proaspăt în cinematografia mizerabilistă, plină de premii, din ultimii ani. În mod firesc, nu i-aş fi dat 8, dar scena nunţii este antologică, aşa că, şi de încurajare, pelicula a intrat în rândul celor care merită recomandate. Şi, dincolo de toate imperfecţiunile, reuşeşte să fie o frescă a mentalităţii româneşti, de azi şi de ieri, cu toate tarele şi zonele ei mai însorite.
seară de film
Pentru azi un film de desene animate pentru cei mari. Mai rar aşa ceva :) Animaţia nu e dulce şi colorată, ca în peliculele Disney. Iar povestea nu e cu spiriduşi şi prinţese. E despre prietenie şi scrisori ca pe vremuri, despre singurătate şi speranţă. Despre lipsa de încredere în sine şi distanţe. O peliculă plină de umor subtil, aşa cum îi stă bine unui film australian (deci cvasibritanic :). E singurul lung metraj al regizorului şi scenaristului Adam Elliot, care a câştigat un Oscar pentru scurt metraj de desen animat, în 2004. Nu vă uitaţi la el ca să vă binedispuneţi. Nu cred că veţi reuşi :)
