când am devenit atât de grandomani?

Așa-i că v-ați simțit mai români pentru că cineva a dat o căruță de bani ca să poată întinde pe un câmp o pânză imensă în culorile drapelului național? Așa-i că s-a gonflat iar patriotismul în sufletele voastre, copleșite de mândria de a fi contemporane cu o asemenea etalare a măreţiei poporului, capabil, prin reprezentanţii săi, de asemenea gesturi memorabile? Aşa-i că v-aţi considerat mai buni ca libanezii, al căror record l-am depăşit, cu peste 79 de mii de metri pătraţi de infatuare mediatică? Aşa-i că, înlăcrimaţi de câtă iubire de neam aţi respirat pe 27 mai, aţi uitat, dacă aţi ştiut vreodată, că Mihai Viteazul, a cărui Unire o aniversăm în acea zi, a murit trădat de românii lui?

S-a umplut internetul de imagini cu tricolorul de 5 tone, dovadă palpabilă, nu-i aşa, a sentimentelor înălțătoare și profunde pe care românii le poartă țării lor. O cocardă nu mai e îndeajuns. Sau un mic drapel arborat la balcon. Nu, e nevoie de un aerodrom ca să cuprindă întreaga noastră iubire pentru noi înşine! Cam prea seamănă izbitor cu ce se spune prin prostimea invidioasă despre unii bărbaţi care-şi cumpără maşini mari…

Când am devenit atât de grandomani? Când am pierdut din vedere esenţialul, că ne risipim pe zi ce trece, rupţi unii de ceilalţi, şi am devenit interesaţi doar de formă, de aparenţe, de preferat cât mai stridente, de gesturi exterioare demonstrative, care n-o să repare nimic?

Când ţineam piept ienicerilor semilunii sau hoardelor barbare, cetăţile noastre n-aveau nimic din imensitatea fortărețelor vestice. Bisericile noastre au fost mereu modeste, fără ogive copleşitoare, ca să dea credincioșilor senzaţia de apropiere de Dzeu. Palatele domnitorilor noştri au fost, de fapt, niște conace mai răsărite. Casele noastre erau modeste, din chirpici, dar primenite alb în fiecare primăvară. Cu toată frumusețea lui, Peleșul nu depășește în grandoare multele construcții asemănătoare din țara celui care l-a ridicat la Sinaia. Când eram încă o naţiune şi ne luptam să fiinţăm ca atare, pe câmpurile de bătălie cu turcii, tătarii, rușii, polonezii, ungurii sau mai știu eu cine a râvnit la sărăcia noastră, nu pierdeam vremea să ne măsurăm flamurile sub care urma să murim. Atunci când ne uneam, la Alba Iulia, la Blaj, la Focşani, la Plevna, la Mărăşeşti şi, din nou, la Alba Iulia, nu simțeam nevoia să ne batem cu pumnii în piept de cât de patrioți suntem, cât de mult ne iubim țara… Pentru că sentimentele adevărate nu au nevoie de ostentaţie pentru a exista şi a se manifesta!

Acum, pe măsură ce devenim o populație, suntem tentaţi să umplem golurile din țesătura destrămată a nației cu gesturi și simboluri pantagruelice, care riscă să se golească rapid de semnificații, ca orice lucru făcut doar pentru a demonstra ceva. Astăzi, ca să ne convingem că suntem credincioși, ridicăm megacatedrale. Ca să arătăm că ne iubim patria, croim drapele de cartea recordurilor. Ca să simțim sărbătorile, îmbrăcăm o armată de figuranți în costume de Moș Crăciun şi umplem cârnaţi de-un kilometru. Vilele au început să fie din ce în ce mai mari, pe măsură ce bibliotecile din ele au intrat la apă. Mașinile cresc în putere şi dimensiuni, în timp ce scad pedepsele pentru crimele de pe șosele. Oamenii îşi pun din ce în ce mai multe şi mai împodobite măşti, pentru a ascunde că sunt tot mai pustii pe dinăuntru.

Şi, cu cât sună mai a gol, cu atât ne batem mai puternic cu pumnii în piept, cu cât suntem mai farisei, cu atât ne facem cruci mai mari și mai dese, cu cât suntem mai inculți, cu atât ne fălim cu bunurile noastre materiale, cu cât iubim mai puţin, cu atât facem cadouri mai scumpe și mai extravagante, cu cât suntem mai săraci, cu atât aruncăm ultimii bani pe care-i avem pe lucruri inutile, dar epatante. Cu cât ne simţim mai străini între noi şi în propria ţară, cu atât ne măsurăm patriotismul în metri pătraţi, tone şi kilometri de aţă. Cu cât ne risipim ca neam, cu atât ne lăsăm înlocuiţi de avatarurile noastre supradimensionate care să menţină iluzia unei identităţi naţionale.

***

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. “Simt” un “strigat de disperare” in spatele celor spuse! Ma insel, oare? Nu sunt de acord insa cu ideea: romanul, asa-i la noi in Romania, “tradat de romanii lui” … In jurul lui Mihai se gaseau romanii pe care si i-a ales el, dupa multe alte greseli facute de el fata de romanii lui. Desigur, nu exista bine fara de rau. Dar afirmatia ca “asa-i romanul” nu poate fi facuta chiar de noi, romanii. Adica, vrei sa spui ca, acei “romani” pe care ii vedem in fiecare zi in mass-media, sunt romanii adevarati, reprezentativi ptr acest popor binecuvantat !?! Eu nu cred acest lucru. Romanul adevarat nu se vede in mass-media, dar el exista si va exista, in ciuda oricaror vicisitudini. El este “endemic” acestor meleaguri. Da, si pe vremea lui Mihai si acum, romanii adevarati sunt TRADATI de clasa aflata la carma. Dar, oare, aceia sunt romani ? Eu cred ca nu sunt decat niste carieristi, de toate neamurile, sprijiniti de tot felul de hoti transfrontalieri, care nu au cu romanii in comun decat un singur lucru: calca pe acelas pamant. Dar, spune CEL MARE, “cum venira, se facura tot o apa si-un pamant”. Drapele ?!? Sa lasam sa fie cat mai multe, cat mai mari, cat “mai peste tot”.

    2. iarta ma radu, dar fie si numai pentru ca ne a facut sa constientizam anumite lucruri, un asemenea fapt poate sa conteze si la modul pozitiv
      si pentru ca in spatele acelor culori si a grandomaniei care le a facut publicitate sunt singurii oameni care ne fac sa recunoastem oriunde in lume, cu mandrie (nu infatuare) ca suntem conationali…si nu ma refer la jurnalisti ci, da, la oameni care au iesit in fata cu creatia lor personala pe care au pus eticheta “romania” inaintea numelui lor
      mai conteaza faptul jurnalistic, la ceea ce am vazut in jurul meu in cursul intregii zile de ieri ca pentru maimult de 10 ora atentia publica a fost deturnata de la vizionari de muuuult mai joasa factura chiar din cele ce se numesc divertisment sau chiar culturale si asta nu e chiar rau
      lasa te silasa ne sa vedem si partea plina a paharului ca chiar nu ne imbatam cu apa rece :)

    3. Ar trebuii sa iesim in evidenta cu altceva nu cu cel mai mare steag sau cu cel mai mare carnat . a fost “pohta” ce a pohtit pastorul Gadea s i pentru seviciile ce i-le face lui Voiculescu s-a impinit ,sponsorizarea de la Rompertol si Fabrica de steaguri , recordul a fost inregistrat pe seama A3… nu/, prea multa energie prea multi bani care iertata-mi fie remarca puteau fi redirectionati in alta parte . Steagul national trebuie purtat in suflet si afisat cu discretie !!!! nu e nevoie de 8 ha de panza …. Suntem buni in multe domenii drama cea mare e ca presa nu le face cunoscute se ocupa prea mult de becali zavorance si dragusence si de nu stiu ce jandarm cu vace tare … Grandomania dauneaza grav patriotismului !

    4. Fiind un eveniment mediatic deosebit, l-am urmarit, atat cat mi-a permis timpul. E de apreciat ca s-a legat de ziua care aniverseaza, in anonimat e adevarat, prima Unire sub Mihai Viteazul; cu aceasta ocazie unii poate au aflat, altii si-au adus aminte… Referindu-ma la articolul tau, cu tristete trebuie sa fiu de acord cu multe din cele afirmate acolo! Bine ca macar nu s-au cheltuit bani publici, insa n-am inteles prezenta zambareata a dlui ponta si a altor notabilitati?! Chiar nu vad ce aveau de sarbatorit? Economia tot mai slaba, nivelul de trai tot mai scazut, promisiunile cele neonorate (cum ar fi “dreptate pana la capat”…) ?! Ieri s-a tot vorbit despre patriotism si mandria de roman, dar cum le poti manifesta cu buzunarele si burta tot mai goale, intr-o tara in care nimic nu ne mai apartine?! … si de eforturile noastre, ale tuturor, pentru mai bine! Pai eforturile intotdeauna au fost ale celor multi, si beneficiile ale celor cativa: Ceausescu, sa plateasca datoriile, dupa aia, sa intram in NATO, apoi in UE, acum iar sa platim datoriile facute de altii… Doar festivism si lozinci… Dupa 23 de ani de la “schimbare” observ ca se vorbeste mai mult ca inainte, insa se realizeaza mult mai putin…