Brătianu, Becali… tot cu “B” începe!

Pentru că cele peste 50% de procente pe care i le flutură pe la nas sondajele de opinie nu i se par suficiente, Crin Antonescu vrea să fie sigur că strânge tot şi pune la păstrat, că nu se ştie niciodată de cine ai nevoie ca să te apere de invidioşii dinăuntru şi dinafară, care vor voi să-i sufle scaunul de preşedinte de partid şi să-i pună piedică în goana după cel de la Cotroceni.

Aşa că, la prima vedere, în ultima vreme, mişcările liderului liberal încep să fie din ce în ce mai ciudate.  Şi dacă acestea par de neînţeles pentru marea masă a electorilor, pentru mulţi dintre colegii domniei sale sunt adevărate surprize. Se trezesc peste noapte camarazi doctrinari sau măcar electorali cu tot felul de personaje exotice. Astfel, după Plăcintă şi masculii Prigoană, partidul mai face o achiziţie importantă: Gigi Becali, pe care experienţa politică şi expunerea mediatică îl recomandau de mult pentru un rol mai mare decât cel de şef al unui partiduleţ fantomă, cumpărat la mâna a doua de la Lis. Părându-i-se obositor să chiulească taman la Bruxelles, el vrea s-o facă la Bucureşti. Mai ales că imunitatea europeană nu este atât de confortabilă ca cea mioritică.

 Din câte ştiu eu, valorile liberale sunt întrupate de oameni întreprinzători, care nu aşteaptă sprijinul statului, ci reuşesc prin forţe proprii.  De cei pentru care competiţia cu ceilalţi, dar mai ales cu ei înşişi, este un mod de viaţă.  De oameni cu iniţiativă şi libertate în gândire, eliberaţi de dogme şi prejudecăţi. Care respectă diversitatea şi resping organic orice formă de discriminare.

Şi cine ar putea ilustra toate astea mai bine decât ciobanul devenit latifundiar cu castel aurit, patron peste cel mai iubit club de fotbal din România, care dă lecţii de vestimentaţie te miri cui, războinicul luminii care se visează Mihai Viteazul, în timp ce se admiră în zecile de tablouri în care l-au imortalizat pseudozugravi flămânzi, personajul care face de unul singur concurenţă Circului Globus. Habotnic, misogin, rasist, xenofob, homofob şi, în general, lipsit de orice fel de inhibiţii în exprimare şi gândire, iute la mânie şi slobod la gură în astfel de momente, oportunist, se ceartă şi se-mpacă fără probleme cu oricine, linge unde a scuipat şi viceversa.

 Sigur, unii ar spune că are inimă mare. Dovadă ar sta gesturile lui de generozitate, excesiv de mediatizate. Dar eu înclin să cred că e vorba de grandomania unui parvenit care vrea să-şi cumpere admiraţia şi recunoştinţa semenilor şi să primească, bonus, un loc în rai. Şi ce poate fi mai util pentru asta decât sute de cruci şi teancuri groase de euro, aruncate ostentativ în ore de maximă audienţă?

Iar acum, PNL-ul îl propune electoratului sub sigla sa, parte a USL-ului, pe acest model de succes al tranziţiei româneşti. Tocmai bun de imitat de tinerii cărora nu le place să citească, dar visează să se poată urca pe propriul Maybach, în uralele mulţimii şi în direct la televiziune. Cu un vocabular sărac, format pe jumătate din fraze învăţate pe dinafară din Biblie şi jumătate din înjurături birjăreşti, el poate fi o sursă de inspiraţie pentru cei care cred cu tărie că educaţia şi cultura, decenţa şi corectitudinea sunt pentru proşti, ăia deştepţi descurcându-se în viaţămult mai bine fără ele.

Aştept momentul în care, pe holul sediului partidului, portretul lui Becali va trona la celălalt capăt al şirului în care Brătianu a cam început să facă doar act de prezenţă.

PS. Nu ştiu dacă Antonescu intenţionează să candideze în 2014 cu acelaşi slogan ca în urmă cu 3 ani (România bunului-simţ), dar zău că Becali i-ar putea fi un foarte bun purtător de cuvânt!

***

Dacă vrei, poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).