BAU! Femeia cu barbă, românii şi flăcările gheenei. Ptiu, drace!

Ce război în Ucraina? Ce foamete în Africa? Ce derapaje constituţionale ale imundului? Românii au o nouă megapreocupare: femeia cu barbă! Ce spectacol grandios pus la punct până la cel mai mic detaliu de cei de la Copenhaga? Ce melodii, unele mai reuşite decât 90% dintre prostiile difuzate la nesfârşit de radiourile noastre? Ce sentiment de comuniune cu milioanele de europeni care priveau în acelaşi timp unul dintre simbolurile unităţii-diversităţii culturale continentale? Femeia cu barbă! Văleu, muică… Ptiu, ptiu, ptiu!

Anul trecut, unii au fost mândri cu Ouatul nostru, că era român, şi intră în fişa postului de mioritic să susţinem din vorbe orice provine de pe-aici, mai ales dacă n-are capră. Şi-apoi, el n-avea niciun mesaj de transmis, nici un “statement” de făcut. Doar circ. Din acela ieftin şi vulgar, care place tot românului iubitor de gonflabile, scandaluri ţigăneşti şi împărţiri de moşteniri între urmaşi de “celebrităţi”. Aşa că trimiterea lui la Eurovision n-a făcut nici pe departe atâtea valuri ca prezenţa pe scena daneză a travestitului austriac. Dar ce spun eu valuri? Isterii groteşti ale acestei populaţii tolerante şi sufletiste (cum ne-au învăţat pe noi legendele autoapreciative) s-au revărasat în marele ocean al internetului. De la scenarii despre forţe oculte care vor să distrugă fundamentul societăţii, celula ei de bază, familia, până la demonizarea Uniunii Europene, atee şi depravate. De la glumiţe despre politicieni români până la nostalgii după transexuali autohtoni, mai puţin dotaţi vocali, dar mai grobieni şi vulgari. De la miştocăreala cu care românii înlocuiesc mai mereu umorul până la trivialităţi agresive şi chemări la uciderea infidelilor! De toate a văzut facebookul. Mai puţin păreri decente şi echilibrate. Din astea nu prea avem, că nu ne trebuie.

Am rămas la nivelul de ev mediu, în care ţăranii mergeau la bâlci să vadă femeia cu trei sâni sau bărbatul de 2 metri jumate. Ne punem mâna la gură şi îl invocăm pe dzeu sau scuipăm printre dinţi într-o parte, ca să îndepărtăm ghinionul pe care ni l-ar aduce chiar şi privitul la asemenea măscări nefireşti. Spre deosebire de curvele şi curvarii noştri, beţivanii noştri, cocalarii noştri, hoţii noştri, personaje mult mai demne de atenţia şi respectul nostru dăruite cu orele diverselor programe teve care îi promovează.

Prea puţini au remarcat că fetişcandrul (aşa cum haios i-a spus Anca Florea) a avut voce. Chiar bună. Că melodia a fost peste media celor înscrise în concurs. Pentru mine, nu chiar pentru primul loc, dar… Şi aproape nimeni n-a catadicsit să meargă dincolo de aparenţe şi să se gândească la mesajul transmis. Dincolo de rolul pe care-l joacă artistul Thomas. Sintetizat nu doar de barba pictată, ci şi de numele de scenă ales, un amestec de prostituată latină şi cârnat teutonic. Şi care i-a adus o oarecare notorietate în ţara natală. Oricât de straniu ar părea, cred că ideea era să vedem dacă suntem capabili să auzim muzica şi să uităm de aspectul cântăreţului. Să ne verificăm nu toleranţa, ci capacitatea de a trece dincolo de formă, oricât de nepotrivită ar fi aceasta cu preconcepţiile sedimentate în noi de religie şi tradiţie. Să-i acceptăm pe oameni pentru ceea ce au bun în ei, pentru ceea ce fac pentru ceilalţi, pentru frumosul pe care îl dăruiesc, şi nu să-i condamnăm la dispreţul nostru şi la flăcările Gheenei pentru superficiale şi neimportante diferenţe. Să găsim punţi între noi şi ceilalţi, intermediate de muzică, şi nu motive de a ne simţi superiori şi satisfăcuţi în intoleranţele noastre autodistructive.

Şi, înainte de a mă înjura, vă invit să reascultaţi melodia, dar cu ochii închişi! Poate aşa veţi înţelege!

Categorii: timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to raduherjeu Cancel reply


    1. Imi pare rau dar, dsi ma consider toleranta, nu aam avut, de asta data, capacitatea de a trece peste forma. Poate pentru ca a fost mai mult decat nepotrivita. Si, desi nu m-a intrebat nimeni, vreau sa clarific ceva care, cred, se aplica multor si care, din nou cred, inseamna toleranta : nu am nimic cu aceasta comunitate, gay, transsexuali, etc. Dar n-ar fi frumos din partea lor daca ar renunta la acest exhibitionism? Daca eu m-am nascut altfel decat ei, ce-ar insemna sa imi manifest preferintele, apartenenta la comunitatea celorlalti, organizand parade, manifestand mai mult sau mai putin costumata, dar neaparat facnd ORICE ca sa atrag atentia? Adica, nu exista o limita? Mi-ar placea sa existe.

      1. nimic din acest comentariu nu mi se pare ca reflecta macar un dram de toleranta. limita ??? si care ar fi limita ? cine e capabil sa o defineasca ? pe mine, de exemplu, ma oripileaza mai mult decat barbatii in rochie, pustii care umbla cu pantalonii aia lasati pana sub fund. si ce sa fac ? fiecare e liber. ce iti da tie dreptul sa ceri restrictionarea unor oameni care nu fac nimic rau ? ba chiar faptul ca umbla in rochie, nu inseamna ca nu au bun simt, de exemplu. cu ce te afecteaza pe tine mai mult decat vizual acest om ? daca nu-ti place, nu te uita, dar si el are dreptul sa fie liber. in limitele legii, desigur. toata teoria asta mi-aduce aminte de situatia populatiei de culoare in America in cea mai mare parte a secolului XX. hai treaca mearga, li s-a facut favorul sa fie “tolerati” in autobuze, dar auzi tupeu fantastic, voiau si sa stea pe scaune… mi se face frica sa vad suflete si minti atat de mici si meschine

      2. :))) Tocmai asta e pb.. TU TE consideri toleranta…poate ar fi trebuit sa incepi prin a invata ce inseamna a fi tolerant….daca ai fi stiut, nu mai postai acest comentariu, zau :(

        Si daca consideri ca e exhibitionism, n-ai inteles bash nimic..

        Iti manifesti prin tot ceea ce scrii, preferintele si apartenenta la o anumita comunitate

        Si unde ar fi limita, dupa parerea ta toleranta ? Nu treci cumva , tocmai cu acest comentariu, LIMITA dintre toleranta si discriminare ??

    2. Chiar nu te da pe spate melodia si, chiar daca te-ar da,tot o bazdaganie ramane!Nu-ti dai seama ce urmareste Eurovisionul asta.

    3. Eurovision -ul e un concurs geo-politic , n-are nici o legătură cu talentul !

    4. In sfarsit, cineva ia atitudine si il apara pe omul asta de toate rautatile crestinopatilor imbuibati cu religie. Bravo Radu

    5. Imi placi, Radule, si de cele mai multe ori sunt de acord cu ce sustii. Dar am si eu o intrebare: daca, asa cum recunosti chiar tu, nu chiar extraordinara (citez: “Pentru mine, nu chiar pentru primul loc, dar…”), atunci de ce l-a obtinut? (locul 1, evident) Din cauza barbii? Hm!!!!

      1. Faptul ca eu n-am considerat-o de locul 1 nu inseamna ca nu trebuia sa-l ia. In general, mai ales la Eurovision, au castigat de-a lungul vremii tot felul de melodii, unele chiar urate. De gustibus. Ca o fi ajutat-o nitel si marketingul cu barba… se poate. Dar marketing cu sani generosi si expusi au avut si polonezii.

      2. Pt ca, eu de ex. , ca multi altii care au sunat pt el, am considerat ca merita locul 1 ? Si cu siguranta, NU din cauza barbii sau pt ca as face parte din categoria homosexualilor, mi-a placut.