bă, fratele meu, dar tu cine te crezi?

Mi-a luat ceva timp să desluşesc motivele pentru care ţine morţiş locatarul de la Cotroceni să iasă toată ziua-bună-ziua la televizor şi să comenteze nu spusele opozanţilor politici, ci mailurile pe care nişte activişti mărunţi de partid le trimit altor activişti, şi mai mărunţi, de partid. De ce răspunde în văzul lumii unor “atacuri” din nişte mesaje obscure, pe care nu le citesc nici măcar destinatarii. Manifestările lui par fără logică. Tradiţia spune că nu e prost, deci nu putem suspecta că nu-şi dă seama că fiecare apariţie, chiar dacă nu diminuează numărul votanţilor ARD (reduşi la nucleul taliban), sigur îi înverşunează să iasă la urne pe cei pro USL, pro PPDD sau pro oricine altcineva neasociat cu TB (aici nu prea se încadrează nici Diaconescu).

Dar nu e singurul lucru care pare fără sens. Pe de o parte spui că la parlamentare nu se aleg premierii, pe de altă parte, îl ataci constant pe Victor Ponta, un umil candidat din Gorj. Sigur, aşa cum scriam aici, te scoate din sărite calmul lui şi faptul că vorbeşte mereu de coabitare. Tot încerci să exploatezi firea lui impulsivă şi să spui ceva care să-l facă să reacţioneze, ca să te poţi plânge curţilor europene că prim-ministrul ţi-a zis şi ţi-a făcut. Şi, cu cât el zâmbeşte mai des când vorbeşte de tine şi cu cât e mai ironic la adresa atacurilor tale, cu atât ţi se ridică tensiunea şi începi să vorbeşti ca pe maidan. Ok, am înţeles, Ponta minte. Spre deosebire de cine? De tine? Şi Antonescu doarme! Să-i fie ruşine! Spre deosebire de tine, care veghezi de 8 ani la fericirea ţărişoarei şi poporului, nu?

Plângi de soarta justiţiei, de parcă ar fi o fată mare care-şi împletea liniştită cosiţele în turnul în care ai pus-o tu la fereală de rele, şi acum zmeul cel rău, deghizat în Făt Frumos, suie pe voturile a multe-multe milioane de români, intră pe geam şi-o siluieşte cu sălbăticie. Îndemni oamenii să nu-i voteze pe cei cu dosare penale (lucru cu care eu sunt de acord), uitând că şi tu aveai un astfel de dosar, în 2004, când unii români au decis că eşti bun de preşedinte.

După ce-ţi pui trepăduşii de prin ziare să lanseze “bombe” cu Tăriceanu sau Rus premieri după alegeri, doar-doar i-oi face pe Ponta şi Antonescu să se certe între ei şi cu părţi din partidele lor, tot tu ieşi public şi-i plezneşti pe cei doi, care au anunţat că nu s-ar dezonora să accepte ceva de la tine. Din start totul puţea a mascaradă, pe Tăricenu îl urăşti pentru că a avut curajul să-ţi ţină piept pe vremea când erai atotputernic şi a rezistat în fruntea guvernului în pofida manevrelor tale. Iar pe Rus ştii foarte bine că nu l-ar vota în parlament nici măcar colegii lui de colegiu. Apropo, cum o fi să fii Preşedintele unei ţări europene cu, hai să zicem, 20 de milioane de locuitori, şi să te adresezi public, la oră de maximă audienţă, pe vreo 4-5 canale de televiziune, unui fost premier, astfel: “Bă, fratele meu, dar cine a vrut să te onoreze?”

Apoi anunţi că vei chema doar partidele politice la discuţii legate de persoana viitorului premier. Din câte ştiu eu, pe buletinele de vot nu există nici PSD, nici PNL, nici măcar PDL. Prin urmare, cum poţi să negociezi cu entităţi care nu au participat în alegeri?

Dar ultima ieşire a fost lămuritoare. Ca şi în 2004, singura, dar puternica armă a lui TB este acuzaţia de fraudă masivă la alegeri. Dacă la referendum a descoperit peste 2 milioane de voturi furate, îmi imaginez câte e dispus să “vadă” acum. Hoarda de procurori se va năpusti asupra ţării, la adăpostul fricii celorlalţi de a nu fi acuzaţi de obstrucţionarea justiţiei. Vor fi instrumentate sute de dosare. Suficiente ca să poată cere, de ce nu, anularea alegerilor. Sau ca să amâne convocarea noului Parlament până la “clarificarea” lucrurilor. Sau, chiar dacă nu va merge până acolo, cu ajutorul goarnelor interne, străine sau detaşate strategic la Bruxelles, va clama frauda inimaginabilă făcută de guvernul… Ponta. Va ţinti, astfel, discreditarea acestuia în ochii occidentalior, ca să-l oblige să facă singur un pas înapoi şi să permită preşedintelui să aleagă alt premier.

Restul e perdea de fum.

E capabil de aşa ceva? Desigur! O va face? Nu ştiu, sper să nu, pentru că va arunca ţara într-un haos cu consecinţe inimaginabile. Dar mă gândesc la Nero, care a dat foc Romei şi, întrebat, a vorbit de motive igienice. Şi-atunci, dacă el poate, de la înălţimea unei funcţii importante, pot şi eu, un biet cetăţean nereprezentat de el, să-l întreb: “Bă, fratele meu, dar tu cine te crezi?”

***

Poţi citi pe aceeaşi temă

iar vorbit-a Împăratul!
nevorbitul de la Cotroceni

***

Dacă doreşti să fii informat/ă rapid despre noile postări de pe acest blog, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta).

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Acest personaj, care, dacă ipotetic l-ar fi întâlnit pe Dante Alighieri, i-ar fi îmbogăţit acestuia sursele de inspiraţie întratât de mult, încât probabil Divina Commedia ar fi avut şi o a doua parte (probabil Tragico Commedia) ori l-ar fi facut pe Hieronymus Bosch şi mai celebru, de l-ar fi avut model, a reuşit să-mi depăşească capacitatea imaginativă privitor la modelul uman încorporând tot ce poate fi mai rău în caracterul unui singur om. Ştiu că mulţi s-au lăsat păcăliţi în 2004 şi chiar în 2009, regăsindu-se fiecare într-o măsură mai mică sau mai mare în „ales”. Mai ştiu că au existat şi mai există suficient de mulţi inocenţi duşi de valul abilităţilor verbale ale personajului, de masca de apostol al dreptăţii, suficient de bine disimulată în faţa abjecţiei interioare. Nu-i mai pomenesc decât în treacăt pe oportuniştii de cariera ori de ocazie.
      Este foarte neplăcut pentru mine, să constat din nou şi din nou, că exerciţiul dreptului meu de vot se încăpăţânează să fie doar sancţionator. Însă îl voi exercita cu supremă satifacţie.

    2. Dacă eu, tu, noi laolaltă nu vom avea curaj, responsabilitate civică și morală să îndreptăm degetul acuzator și să sancționăm prin votul nostru, pe aceia ce au transformat Parlamentul în cel mai luxos Penitenciar, ce găzduiește și va găzdui cei mai bogați deținuți liberi.., înseamnă că suntem „urmașii bravilor ce s-au jertfit pentru neam și țară”.
      Ne merităm soarta fraților și din păcate nu ține de voință individuală, ci de voința colectivă.., inclusiv de cea a lașilor care în inconștiența lor preferă să meargă la o bere de cât să-și exprime votul.
      Treziți-vă la realitate oameni buni.., dacă nu pentru voi.., măcar pentru copii voștri și generațiile viitoare.

    3. Până și buricul se taie, la unii mai mult, la unii mai puțin. Sper ca românii să aibă curajul să-l lase fără. Ce mi-ar place să-l văd om de rând.