am învins un taximetrist :)

N-o să mă contrazică prea mulţi, bănuiesc, dacă spun că taximetriştii nu sunt cea mai civilizată “specie” de cetăţeni din oraşul lui Bucur. Eu apelez atât de rar la serviciile lor, încât singurele nemulţumiri în calitate de client le-am avut vis-a-vis de faptul că unii aşteptau să-i rog eu să stingă ţigara. Ca şofer, însă, m-am lovit de multe ori de modul haotic în care conduc taximetriştrii şi de totala lipsă de respect şi interes pentru “ceilalţi participanţi la trafic” :) Ca pieton nu am avut niciodată probleme cu ei… Până azi.

Traversam eu liniştit şi regulamentar pe trecerea de pietoni. Aveam viteza optimă pentru asta, cea stipulată în codul rutier :) La un metru în faţa mea opreşte un taxi galben, ocupând toată lăţimea zebrei. Mă opresc în dreptul portierei şi-l întreb pe şofer pe unde se presupune că ar trebui s-o iau eu acum. Deschide precipitat şi se dă jos ca să se răstească la mine. Că ce poftesc, care-i problema, dacă nu-mi convine n-am decât să-l ocolesc. Aşa că, ascultător, l-am ocolit până am ajuns în faţa maşinii. Brusc, m-a săgetat un cârcel pe creier şi m-am oprit, zâmbind :) Şi m-am gândit că am cel puţin acelaşi drept ca şi el să stau pe trecerea de pietoni. S-a urcat la volan şi, ia ghiciţi, a pornit, intrând în mine. Uşor, nu pot spune că m-a lovit. A încercat de două ori să mă împingă, dar, văzând că nu mă sperii chiar aşa uşor şi nu mă dau la o parte, a binevoit să dea în spate (şi din buze) şi să mă ocolească. Vreo doi taximetrişti au dezavuat vocal comportamentul colegului lor, dar nu sunt sigur că nu erau subiectivi datorită faptului că individul respectiv era unul dintre şoferii din Ilfov care le fură clienţii bucureştenilor.

Nu pot spune că nu m-am enervat, dar nu foarte tare. Aşa că, ajuns acasă, am trimis o reclamaţie companiei. Pentru că mi-a răspuns directorul în timp scurt, cerându-şi scuze, n-o să-i dau numele. A spus şi că a dechis o anchetă internă. Nu îmi fac eu iluzii că va avea şi efecte. Deşi ar fi în interesul lor să aibă!

De ce am scris despre asta? Pentru că, pentru câteva minute, m-am simţit bine că am ţinut piept unui nesimţit şi l-am făcut să cedeze. Ştiu că e o copilărie, dar, parcă, aerul a devenit cu 0,1% mai respirabil.

Categorii: anacronic, specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Reclamatiile se fac la primăria care a eliberat autorizația de txi(căutatul prin tot Ilfovul,ca pe plăcută e șters numele localității) sau la politia locală (care,surpriza,nu are drept de control taxi!)
      Daca era de la Pelicanul….așa îi învață patronul,ca au bani de făcut…ancheta interna e vrăjeală sa vă liniștească!

    2. Am patit-o si eu.Tot pe o trecere de pietoni , fiind si cu copilul de mana. Se grabea foarte tare , mi-a lovit geanta si tot el tipa ca mergem prea incet. Bine ati facut ca l-ati reclamat sefului. Copilul meu s-a speriat foarte tare si nu am mai apucat sa-i vad numarul masinii.

    3. pacat ca sintem ff. putini cei care luam atitudine impotriva nesimtirii si nesimtitilor . la mine in familie, atitudinea mea incisiva duce de regula la coficte cu sotia si reprosuri de genul :
      “de ce nu poti fi si tu ca ceilalti”