Măi, fraţilor (şi surorilor)! Oi fi eu mai freak control, dar ştiu că, atunci când plec la drum cu maşina în afara Bucureştiului, fie vară, fie (mai ales) iarnă, petrec mult timp documentându-mă despre starea drumurilor şi despre vremea ce se aşteaptă. Cu câteva zile înainte devin un telespectator fidel al rubricii meteo de pe mai multe canale. Dar, cu mult înainte de asta, vizitez site-urile care prezintă prognoze pentru mai mult de 15 zile. Desigur, surprize pot apărea întotdeauna, dar măcar îmi fac datoria de om cu capul pe umeri.
În fiecare iarnă, aceeaşi poveste. Cade zăpada, vine gerul, bate vântul şi, cu toate astea, România ia foc! Se-ngălbenesc ecranele şi se înroşesc bojocii celor nemulţumiţi de autorităţi şi de dezinteresul arătat amărâţilor care au plecat la drum, deşi se anunţa sfârşitul lumii. M-am plictisit eu de câte ori a ieşit câte unul la televizor în ultima săptămână, rugându-i pe oameni să nu călătorească în afara localităţilor decât dacă este urgenţă maximă şi nu au tren la îndemână. Au vânturat şi codul roşu, doar-doar or pricepe şi cei mai îndărătnici că nu e de joacă şi nu e cazul să ignore avertismentele.
Credeţi că au avut efect? Nu! Sunt pline şoselele de maşini blocate în troiene pentru că, nu-i aşa, guvernul refuză să acţioneze butonul magic, prin care un sfert de ţară poate fi deszăpezit în timpul calupului de reclame de la teve. Evident, cei care au plecat pe coclauri, în pofida atenţionărilor, îşi văd doar propria situaţie, pentru care, desigur, nu au nicio vină (au avut motive întemeiate). Ei văd cum trec orele şi nu aterizeaă avioanele Hercules pentru a-i prelua, cu tot cu maşinile lor, pentru a-i duce la destinaţie. Şi, în general, văd toate paiele din ochii tuturor care ar trebui să-i scoată din situaţia în care i-au băgat natura şi “curajul” lor.
Eu, însă, văd soldaţi, jandarmi, pompieri care stau zeci de ore în furtună ca să scoată oamenii dintre nămeţi. Văd medici şi asistente care călătoresc jumătate de zi în salvări, pentru a ajunge la vreo gravidă sau vreun bătrân bolnav. Văd poliţişti stând în crivăţ, încercând să-i convingă pe şoferi să nu intre pe drumuri troienite. Ştiţi ce nu prea văd în jurul meu? Oameni care dau cu lopata măcar în faţa casei lor.
La o zi după declanşarea viscolului, cetăţenii se îngrămădeau să pună mâna pe două sticle de apă minerală şi două pâini, aduse de militari. Pentru că, nu-i aşa, în cele peste 24 de ore care trecuseră, li se terminaseră toate proviziile pe care ei, ca nişte oameni cu scaun la cap, locuitori ai unei zone predispuse la înzăpezire, şi le-au făcut, nu? Că doar nu pot să cred că e cineva atât de inconştient sau nesimţit încât să nu-şi cumpere măcar câteva pâini atunci când află că vine vijelia, aşteptând, în schimb, momentul potrivit pentru a se plânge în faţa camerelor de televiziune că n-a primit şi nişte haleală, că n-are ce da copiilor de mâncare… din cauza vremii, desigur! Şi a autorităţilor!
Eu ştiu aşa: iarna ninge. Sau, mă rog, se mai întâmplă să şi ningă. Ştiu că zona de sud-est a ţărişoarei mele mioritice e sensibilă la fenomene meteo extreme. Că, atunci când e viscol, e pe bune. Şi că, oricât s-ar chinui oficialităţile (şi, ca să fim sinceri, nu o fac mereu şi peste tot), nu pot pune dop orificiilor pin care bate vântul sau prin care curge nea peste muritori. Ştiu că putem vorbi la nesfârşit despre incompetenţă şi tehnologie depăşită, aşa cum nu o facem despre propriile responsabilităţi în domeniu. Ştiu că sunt oameni cu urgenţe, care chiar au nevoie de ajutor.
Dar mai ştiu că, atunci când întâlnesc un semn ca cel din poză, eu nu reuşesc să citesc pe el: “Daţi-i înainte cu curaj, cineva va veni să vă scoată de acolo! Şi, dacă nu, veţi avea un motiv în plus să faceţi ce vă place atât de mult, să vă plângeţi!”
Mare dreptate ai.Ma uitam azi-noapte la RomaniaTV live si am fost la fel de indignata ca sa nu spun ca simt numai repulsie cand vad atata nesimtire la unii(ca nesimtire o numesc eu,nu inconstienta).
Cateva exemple? Cu draga inima:
1.-un tip venit din “strainatate” era f revoltat ca mai avea 260 de KILOMETRI pana acasa si nu e nimeni in stare sa deszapezeasca drumul-acei 260 (doua sute saizeci) de km mai repede,astepta omul de 5 ore,ce mama dracului.
2.-altul se plangea ca nu mai avea paine(la tara fiind),ca nu a mai ajuns masina cu paine (de fapt intarzia doar, ca nici erau nametii de 4 metri ca in alte locuri,era omul pe afara si se uita in lungul drumului dupa masina) si cele doua pe care le-a avut,s-or mancat.Pesemne nu avea TV,nici radio,habar nu avea ce vreme vine,nici nu a stiut ca iarna ninge ca nu a fost vreodata zapada in Ro,de unde sa ghiceasca omul ca ii trebe mai multa,sa isi faca provizii sau sa coaca paine in casa??!!(poate n-avea nici faina,drojdie..nu stia sa faca paine femeia din casa)
Ar mai fi multe ex.,DAR vreau sa dau si un exemplu din cealalta parte a baricadei: o batrana care era singura si era de vineri inchisa in casa,cu nametii pana la acoperis(soldatii faceau tunel sa o scoata) a fost intrebata de reporter ce a mancat pana azi-noapte si cum de n-a inghetat de frig,iar batrana a raspuns:”am avut provizii de mancare si am carat mai multe lemne in casa,ca am auzit ce vine”.
Cred ca nu mai e nimic de spus decat ca cei 2 erau tineri,iar batrana,vreo 70 de ani.
P.S. Un ex. ar mai fi.Intr-un alt sat,era un batran care iesea mereu sa mai dea din nameti si intrebat fiind de ce o face ,a spus ca nu poate sa stea cu mainile in san,mai ales ca s-a anuntat ca miercuri va ninge si viscoli din nou si ar fi si mai rau.Cati ani avea acel batran? 83 de ani,a raspuns.
Aveti dreptate dle Herjeu dar asa este romanul nostru abia asteapta un motiv ptr.a da vina pe cineva si a profita de….situatie!,
Draga Radu cu multi ani in urma erau aceleasi zapezi,poate mai mari dar nu se facea atata caz ,numai ca acum avem mai multe televiziuni (care au nevoie de audienta)iar cetatenii se dau cu dosul de zapada (nu conteaza a cui e vina)ca nu-i ajuta nimeni.vad acum ca se bat pe paine si apa …poate de frig au halucinatii si se cred pe la moastele vreunui sfant si precis o sa auzim cat de curand ca sunt revoltati ca nu le-au dat si sarmale (fie ele si de post :) ….)