a dat strechea-n ei, maică!

Aşa zicea bunica, fie-i ţărâna uşoară acolo unde e, la loc fără politicieni şi subrete de televiziune. Ducea mâna la gură, parcă de teamă ca rostitul cuvintelor să nu atragă năpasta şi asupra sa. Desigur, ea se referea la cei care populau universul ei relativ restrâns, centrat pe strada pietruită din Berceni. Asta incluzând nu doar vecinii ci şi găinile pe care, multă vreme, le creştea în curte. Zilele astea, mi-a sunat expresia în cap de mai multe ori, urmărind evoluţiile pre alegeri ale unor personaje principale din acest teatru absurd care poartă numele de România.

Ca mai întotdeauna, tonul a fost dat de celcareleştieşilepoatepetoate, de preşedintele care, în mesianica-i misiune, îşi permite să coboare nivelul discursului public atât de jos încât să devină comprehensibil şi pentru cei cărora le este adresat. Transformând întreaga ţară într-o tavernă în care ochii nu se mai văd, înceţoşaţi de fum şi alcool, şi în care cuvintele tari, măscările, se scuipă cu uşurinţa cu care se aruncă de pe vârful limbii vreo mizerie găsită în cinzeaca dată pe gât. Exasperat de strategia lui Ponta, de a juca piesa reconcilierii şi coabitării, ca orice bully scos din sărite de lipsa ripostei şi de aerul pacifist al “victimei”, TB nu simte decât nevoia de a escalada conflictul, de a-l duce dincolo de limitele obişnuite, doar-doar va obţine o reacţie care să-i justifice comportamentul, în ochii puţinilor talibani care i-au rămas fideli. Şi cum decorul Cotrocenilor, pavoazat cu steaguri, nu-i permite să se desfăşoare în voie, se mută într-un studio de televiziune, acolo unde, aşa cum ştie deja toată lumea, e permis orice. Şi, de la băşcălia ieftină şi glumiţele de cartier muncitoresc, a trecut la invective grobiene la adresa celui care pare să fi devenit duşmanul său numărul 1, premierul. Câine, pisicuţă, maimuţă, porc… nimic nu pare prea puţin pentru a-l caracteriza pe acesta. Bolnav psihic, căci asta denotă mitomania pe care o invocă TB, este încununarea supremă a distincţiei unui limbaj prezidenţial.

Şi cum peştele de la cap se-mpute, vintrele şi coada dau şi ele semne de alterare. Duduia preşedintelui, mă rog, cea mai cunoscută dintre ele, a făcut trecerea subită de la doamna îmbrăcată în ţoale elegante de la Paris la ţaţa Lenuţa, care dă din mâini în timp ce ţipă înfuriată la un cetăţean. Atât de rapid s-a produs schimbarea, încât te gândeşti că o năframă, un şorţ şi o tarabă-n piaţă ar fi costat mult mai puţin decât vuittoanele şi jimmychoorile de spoială. Şi i-ar fi adus, poate, mai multe voturi.

Blaga se ia de MRU, căruia-i reproşează că nu prea se face văzut prin campanie! Delfinul se supără, pe bună dreptate de aşa răutăcisme. Cum, când el a ţinut discursuri şi-n biserici şi-n maghiară, doar, doar o sălta scorul alianţei? Exasperat, îl ia peste picior pe liderul democrat liberal, promiţându-i că se va clona, ca să poată fi prezent peste tot pe unde e nevoie de prezenţa augustei sale prezenţe. Blaga nu se lasă şi pune în cârca lui (că doar pentru Ungureanu s-a inventat ARD-ul) diferenţa între ce-a ajuns şi ce-ar fi putut fi PDL-ul, dacă mergea singur în alegeri.

Şi pentru că sondajele sunt din ce în ce mai pesimiste, cu 10 zile înainte de scrutin, se convoacă mare reuniune mare în tabăra CDR… pardon, am vrut să spun ARD, ca să… nu ştiu exact ca să ce, probabil ca să-şi verse nervii unii pe alţii, după ce tentativa de a-i arunca în capul adversarilor politici n-a prea adus procente. Aşa că acum se păruiesc între ei, unii nemulţumiţi că nu sunt băgaţi mai în faţă, alţii că trebuie să muncească pentru cei care se cred vedete, dar nu pun osul la munca grea de salvare a dreptei româneşti din ghearele ingratitudinii românilor. Şi, pentru că aşa e normal, unul dintre cârmacii corabiei nu-i prezent, invocând treburi mai importante decât scosul apei din cala spartă. Da, tot de MRU e vorba. Care, tam-nisam, s-a trezit să spună că Traian Băsescu nu e un model! Pe bune?!

Dar de ce sunteţi aşa nervoşi, domnilor şi doamnelor? Şi nu-mi spuneţi că din cauza pericoleleor care pândesc statul de drept! Pe care, din afara parlamentului, vă temeţi că nu-l veţi mai putea apăra cu preţul vieţii şi al corzilor vocale! Şi nici că nu dormiţi de dragul ţărişoarei şi poporului acesta chinuit, pe care sunt pe cale să pună mâna comuniştii cei barbari! Ştiu că muriţi de grija justiţiei şi a instituţiilor care o fac şi-o desfac pe meleagurile astea, dar ăsta nu-i motiv de pandalie!

***

 Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.